Ne-am mutat !

De acum mă găsiţi la adresa www.andreiamon.ro.

Blogul ăsta rămâne valabil, dar nu voi mai posta pe el.

Mulţumesc pentru fidelitate, ne vedem dincolo !

În curând www.AndreiAmon.ro

În curând voi muta totul pe adresa www.andreiamon.ro. Momentan nu e disponibila, aştept confirmarea, aprobarea am primit-o .

Sper să meargă bine, să continui frumoasa aventură cu blogul.

Când îi dau drumul, vă anunţ aici.

P.s. Blogul ăsta, simpluinculori.wordpress.com, va rămâne disponibil, dar după ce îi voi da drumul la www.andreiamon.ro, nu voi mai posta pe vechiul blog. ) Nu îmi permit să îl închid, mai ales că m-am zbătut până în pânzele albe când mi l-au închis )

Ofer două invitaţii la ARTmania

Ofer două invitaţii la ARTmania, le-am caştigat în urma concursului Zelist.

Ce trebuie să faceţi. App, nu e nici o vrăjeală, totul e pe bune. Eu nu mă pot duce, aşa că las pe altu să se bucure de Lacuna Coil.

Ce trebuie să faceţi : Îmi trimiteţi un mail cu numele complet, seria de buletin, cnp si localitatea de provenienţă. Asta mai repede dacă se poate.

Hai, vă aştept. Totul e gratuit ! Daţi voi o bere sau un suc. E cât se poate de serioasă treaba .

p.s. Voi vă plătiţi transportul, şi restu. Biletele de intrare le aveţi gratuit din partea mea

Zelist si ARTmania m-au făcut fericit !

Uite că am luat şi eu locul 1 pentru prima dată de când am blogul. Am câştigat primul concurs din istoria acestui blog.

Din păcate nu pot ajunge la ARTmania, pentru că duminică trebuie să fiu la Suceava. Vroiam să văd Lacuna Coil, dar e sâmbătă, aşa că nu pot. Aştept detalii de la organizatori să văd ce şi cum, şi dacă se poate, am să ofer cele doua invitaţii primilor doi care se vor oferii. Diseară voi anunţa ce şi cum.

Aşa că, rămân doar cu domeniul si hostingul. Iar cât de curând, voi avea domeniu.ro. zeeeeee!!!

Poveşti la gura sobei – episodul 2 : Haggard la Cluj (partea 1)

După ce am văzut că primul episod a avut destul succes, am decis să scriu episodul 2. De data asta, la Cluj, la concert Haggard.                    

August 2008. Cu mult înainte de a afla că vine Scorpions, am sărit în sus cu altă ocazie. Haggard venea în Romania ! Îi ratasem in iarna aceluiaşi an, aşa că nu mai era loc să ratez şi anul ăsta. Am căutat oameni cu care să merge la concert, dar nu prea. Nimeni nu era atât de încântat. Bine, că până la concert mai era timp. Totul era pe 18 noiembrie. Perfect ! Între timp, un prieten, pe numele său adevărat Radu, îşi anunţă participarea la concert. Ne-am luat bilete de la Germanos, şi ne-am pus pe aşteptat.

17 noiembrie :

Plec cu Radu spre gară să punem la punct şi treaba cu transportul. 

Eu : Sărut mâna tanti !

Tanti : Hai să trăieşti.

Eu : La cât e tren spre Cluj, mâine dimineaţă mai exact?

Madam de la ghişeu, cu un sictir de ăla jegos îmi răspunde:

Tanti : Da tu crezi că mă uit acum să caut pentru mâine dimineaţă?

Eu : păi până acuma căutaţi şi ne şi spuneaţi .

Se uită ea la mine, probabil îi vorbisem în maghiară, deşi nu o ştiu. Până la urmă, a vazut că noi nu plecăm nicaieri şi aşteptăm ca la mâncare pe bon, îşi face curaj şi se uită.

Tanti :  3.30 de aici. E accelerat.

Eu : Când ajunge?

Tanti : 13.30

Eu : Bun doamnă. Mulţumim !

A mormăit ea acolo ceva, dar n-a băgat-o nimeni în seama. Am ajuns acasă şi somn, mai devereme aşa. După dezastrul de la Craiova, chiar am vrut să fie bine. De data asta vroiam să ajungem bine, să mâncăm şi noi la un restaurant ca tot omul, să bem o bere undeva în Cluj. Eu perosnal nu vroiam să merg după acelaşi tipar… Radu nu ştia ce înseamnă o plecare de asta.

Ora 3 fără 5. Ies pe poartă, destul de adormit, dar gândul că plec în jumate de oră mă facea să zâmbesc. Mă întâlnesc cu Radu pe la fix, în faţa la biserică şi hai – coborâre uşoară spre gară. Mă aprovizionez cu un pachet de ţigări(ce ieftine erau atunci), un bidon mic de cola şi intru în gară.

Eu : Bună dimineaţa. 2 bilete doamnă, pentru Cluj ! 

Aia se uită la noi câteva secunde, apoi îşi continua cititul din ziar. Mă uit mirat la ea, Radu mai avea oleaca şi bufnea în râs. La ghişeu era o femeie, o cucoana de aia, spaima fiecărui bărbat. Femeie de aia care nu râde, de aia care îţi sparge nasul dacă comentezi.Femeie de aia bătută de soartă, cu 2-3 copii, cu un bărbat care lucrează de rupe prin nu ştiu ce intreprindere 12/24. Femeie de aia care îşi regretă soarta, desigur, ştiţi şi voi exemplare de gen.

Eu : Doamnă ! V-am cerut două bilete pentru Cluj.

Numai ce o văd că se ridică şi vine mai aproape de geam şi….

Tanti : Aşa… şi?

Eu : Păi de ce nu ne serviţi? Aşa cum e normal?

Tanti : Băi, acasă la somn !

În momentul ăla am simţit cum o venă îmi explodase. Cum gura mă-tii vorbeşti duduie cu mine? Dar îmi păstrez calmul şi mă adresez la fel de calm.

Eu : Cum adică doamnă? Noi trebuie să fim diseară la Cluj !

Tanti : Nu mă interesează !

Eu deja făceam spume. Radu mai avea oleacă şi îi spărgea toneta în cap.

Eu : Doamnă, aş vrea să vorbesc cu cineva de la Poliţie, dacă nu e cu supărare.  Se poate? 

Tanti : Băi, mai uitaţi-vă şi voi la televizor. Voi nu vă uitaţi la televizor?

Eu : Nu prea…

Tanti : E problema voastră atunci.

Eu : Păi spune doamnă ! Ce s-a întâmplat?

Tanti : A deraiat un tren la Comăneşti. Iar până la 10 nu există nici o cursă !

Eu : Şi noi ce facem doamnă?

Tanti : Mergeţi acasă şi vă culcaţi !

Eu : Nici de la Bacău nu e nimic? Că mergem până acolo… numai să fie.

Tanti : Noi nu ştim nimic despre asta. Nu avem nici o informaţie.

Era 3 şi 25, sau ceva de gen. Băi ce facem? Ne era imposibil să admitem probabilitatea destul de mare in ratarea concertului. Deci varianta cu trenul de la Oneşti era aruncată. Am sunat nişte ‘prieteni’ care aveau maşini, să încerce să ne ducă până la Bacău. Plăteam noi benzina, normal. Dar nu degeaba i-am pus in ghilimele. Mai bine spui că nu vrei, nu îmi aduci mie scuze de gen : Nu mă lasă tata ! Da in p*** mea, ai 28 de ani ! În fine….. Îl sun pe un unchi de al meu şi acceptă.

Planurile de acasă, planuri s-au făcut !

Să ne căcăm pe noi

Eu am o problemă meseriaşă. Dar mă scoate din minţi de îmi vine să trântesc.

Când văd copilaşi care se cred foarte maturi, îmi vine să îi trântesc. Înteleg că bătaia de acasă a lipsit iar din cauza asta v-aţi luat lumea în cap.(a nu se înţelege că promovez violenţa domestică). Şi îmi e  atât de silă de oameni de gen, că ei făceau şi pe dincolo, o damn.

Şi pe Facebook, de câteva zile văd numai texte inteligente. Texte de alea cu regrete, că ce făceau ei când erau mici. Dar din partea cui? Copilaşi născuţi după ’95 ! E clar nu? E clar că ai de unde să înveţi .

Linişte! Cântă tovarăşul Salam!

Ieri eram puţin pe fugă şi nu am reuşit să scriu tot. Mă refer la postul ăsta. 

Ajung să cred că judeţul de pe locul doi la categoria ascultători de manele este Galati.

În acele locuri, mai sus de Slănic, erau foarte mulţi turişti. Este exact inversul. Dacă stai bine şi analizezi, nu e chiar atât de special. Dar probabil aşa se întreabă şi ăia de la Ocna Sibiului, că de ce naiba străbatem toată România, să mergem la Ocna Sibiului… când şi noi avem Tîrgu Ocna şi Slănic Moldova. Şi aşa ne intrebăm şi noi. De ce naiba să pleci de la Ocna Sibiului la Tîrgu Ocna? ). Da da, am văzut sibieni mulţi. Asta a fost o paranteza ).

Acum să revenim la ale noastre. Acolo erau foarte mulţi gălăţeni. Majoritatea maşinilor erau din judeţul Galaţi. Dar staţi, până aici totul e fain. Totul e naşpa când vezi ca turbează de manele. Dar nu aşa. Turbează de manele de alea tâmpite.

Sâmbătă dimineaţă m-am trezit pe un cor îngeresc dirijat de maestrul Salam. Manele de alea nesimţite, cu viaţa, curve, bani şi tot ce e frumos în viaţa unui gherţoi. Şi stai aşa, că era deabia ora 8. Şi da, aţi ghicit. Oameni coloraţi, probabil deabia veniţi din Anglia. Am luat micul dejun, aşa toată lumea, înjurând… apoi am scos noi boxele şi am dat pe muzică bună. Cu un subtil zâmbet mă uitam la ei, ceva de gen : Vă dau foc băi ! 

Piesa saptamanii (25)

De la începuturi !

 

Back from Slănic

Acum o oră am revenit de la Slănic. Ce să spun…. în mare a fost bine. Au fost unele momente în care am avut toate întinse la maxim, dar până la urmă a fost bine. Bun, hai să începem :

Am ajuns vineri dimineţă în jurul orei 11. Când am aterizat acolo, am observat că semnalul lipsea. Cred nici dacă aduceai cu tine un satelit, tot nu mergea. Nici un dispozitiv nu avea semnal. Trebuia să cobori cam un km, să prinzi o liniuţă. Dar în fine. N-a fost bai. Apoi mi-a picat fisa că am luat laptopul degeaba. Opa ! Şi doar sorămea mi-a zis că nu o să fie semnal acolo sus. Eh…

Bun ! Ne-am instalat, m-am schimbat, răcoare, frumos, toate cele. Mi-am trântit o cafea de toată frumuseţea, un pachet de ţigări lângă şi…. stare de relaxare.

Cu ce ocazie am zburat eu acolo? A fost ziua Georgianei, app. La mulţi ani ! Zona faină. Dacă vrei să te rupi de stresul cotidian, încearcă cu incredere.

Am să trec repede în revistă cam ce a fost mai important aşa.

Ziua de vineri s-a terminat frumos cu o seara de karaoke. S-au adunat majoritatea din campusul respectiv acolo la noi, să asculte, să danseze, şi să aplaude. Şi ghiciţi. Toată lumea credea că va ieşi cu scandal. Opa ).

Sâmbătă a fost ziua aia mai tensionată. Nu intru în detalii. Staţi liniştiţi, nu s-a certat nimeni .

La capitolul mâncare. Aţi ratat cele mai bune feluri de mâncare. Mâncare făcută la ceaun la foc. Senzaţiile? Orgasme multiple e puţin spus ). Pentru asta, trăiască domnul Gheorghe Istrate de la Clubul Şandru, care a fost bucătarul nostru în toate cele trei zile.

Aş mai fi stat şi azi până la final, dar sunt prins cu treburi mai spre seară.

Poze? Poze voi pune pe facebook, atunci când le voi lua.

La mulţi ani Geo ! Să trăieşti ! 

Ele/ei ştie carte !

Da nu ai cum să nu râzi !