Ieri eram puţin pe fugă şi nu am reuşit să scriu tot. Mă refer la postul ăsta. 
Ajung să cred că judeţul de pe locul doi la categoria ascultători de manele este Galati.
În acele locuri, mai sus de Slănic, erau foarte mulţi turişti. Este exact inversul. Dacă stai bine şi analizezi, nu e chiar atât de special. Dar probabil aşa se întreabă şi ăia de la Ocna Sibiului, că de ce naiba străbatem toată România, să mergem la Ocna Sibiului… când şi noi avem Tîrgu Ocna şi Slănic Moldova. Şi aşa ne intrebăm şi noi. De ce naiba să pleci de la Ocna Sibiului la Tîrgu Ocna?
). Da da, am văzut sibieni mulţi. Asta a fost o paranteza
).
Acum să revenim la ale noastre. Acolo erau foarte mulţi gălăţeni. Majoritatea maşinilor erau din judeţul Galaţi. Dar staţi, până aici totul e fain. Totul e naşpa când vezi ca turbează de manele. Dar nu aşa. Turbează de manele de alea tâmpite.
Sâmbătă dimineaţă m-am trezit pe un cor îngeresc dirijat de maestrul Salam. Manele de alea nesimţite, cu viaţa, curve, bani şi tot ce e frumos în viaţa unui gherţoi. Şi stai aşa, că era deabia ora 8. Şi da, aţi ghicit. Oameni coloraţi, probabil deabia veniţi din Anglia. Am luat micul dejun, aşa toată lumea, înjurând… apoi am scos noi boxele şi am dat pe muzică bună. Cu un subtil zâmbet mă uitam la ei, ceva de gen : Vă dau foc băi !













