Poveşti la gura sobei – episodul 2 : Haggard la Cluj (partea 1)

După ce am văzut că primul episod a avut destul succes, am decis să scriu episodul 2. De data asta, la Cluj, la concert Haggard.                    

August 2008. Cu mult înainte de a afla că vine Scorpions, am sărit în sus cu altă ocazie. Haggard venea în Romania ! Îi ratasem in iarna aceluiaşi an, aşa că nu mai era loc să ratez şi anul ăsta. Am căutat oameni cu care să merge la concert, dar nu prea. Nimeni nu era atât de încântat. Bine, că până la concert mai era timp. Totul era pe 18 noiembrie. Perfect ! Între timp, un prieten, pe numele său adevărat Radu, îşi anunţă participarea la concert. Ne-am luat bilete de la Germanos, şi ne-am pus pe aşteptat.

17 noiembrie :

Plec cu Radu spre gară să punem la punct şi treaba cu transportul. 

Eu : Sărut mâna tanti !

Tanti : Hai să trăieşti.

Eu : La cât e tren spre Cluj, mâine dimineaţă mai exact?

Madam de la ghişeu, cu un sictir de ăla jegos îmi răspunde:

Tanti : Da tu crezi că mă uit acum să caut pentru mâine dimineaţă?

Eu : păi până acuma căutaţi şi ne şi spuneaţi .

Se uită ea la mine, probabil îi vorbisem în maghiară, deşi nu o ştiu. Până la urmă, a vazut că noi nu plecăm nicaieri şi aşteptăm ca la mâncare pe bon, îşi face curaj şi se uită.

Tanti :  3.30 de aici. E accelerat.

Eu : Când ajunge?

Tanti : 13.30

Eu : Bun doamnă. Mulţumim !

A mormăit ea acolo ceva, dar n-a băgat-o nimeni în seama. Am ajuns acasă şi somn, mai devereme aşa. După dezastrul de la Craiova, chiar am vrut să fie bine. De data asta vroiam să ajungem bine, să mâncăm şi noi la un restaurant ca tot omul, să bem o bere undeva în Cluj. Eu perosnal nu vroiam să merg după acelaşi tipar… Radu nu ştia ce înseamnă o plecare de asta.

Ora 3 fără 5. Ies pe poartă, destul de adormit, dar gândul că plec în jumate de oră mă facea să zâmbesc. Mă întâlnesc cu Radu pe la fix, în faţa la biserică şi hai – coborâre uşoară spre gară. Mă aprovizionez cu un pachet de ţigări(ce ieftine erau atunci), un bidon mic de cola şi intru în gară.

Eu : Bună dimineaţa. 2 bilete doamnă, pentru Cluj ! 

Aia se uită la noi câteva secunde, apoi îşi continua cititul din ziar. Mă uit mirat la ea, Radu mai avea oleaca şi bufnea în râs. La ghişeu era o femeie, o cucoana de aia, spaima fiecărui bărbat. Femeie de aia care nu râde, de aia care îţi sparge nasul dacă comentezi.Femeie de aia bătută de soartă, cu 2-3 copii, cu un bărbat care lucrează de rupe prin nu ştiu ce intreprindere 12/24. Femeie de aia care îşi regretă soarta, desigur, ştiţi şi voi exemplare de gen.

Eu : Doamnă ! V-am cerut două bilete pentru Cluj.

Numai ce o văd că se ridică şi vine mai aproape de geam şi….

Tanti : Aşa… şi?

Eu : Păi de ce nu ne serviţi? Aşa cum e normal?

Tanti : Băi, acasă la somn !

În momentul ăla am simţit cum o venă îmi explodase. Cum gura mă-tii vorbeşti duduie cu mine? Dar îmi păstrez calmul şi mă adresez la fel de calm.

Eu : Cum adică doamnă? Noi trebuie să fim diseară la Cluj !

Tanti : Nu mă interesează !

Eu deja făceam spume. Radu mai avea oleacă şi îi spărgea toneta în cap.

Eu : Doamnă, aş vrea să vorbesc cu cineva de la Poliţie, dacă nu e cu supărare.  Se poate? 

Tanti : Băi, mai uitaţi-vă şi voi la televizor. Voi nu vă uitaţi la televizor?

Eu : Nu prea…

Tanti : E problema voastră atunci.

Eu : Păi spune doamnă ! Ce s-a întâmplat?

Tanti : A deraiat un tren la Comăneşti. Iar până la 10 nu există nici o cursă !

Eu : Şi noi ce facem doamnă?

Tanti : Mergeţi acasă şi vă culcaţi !

Eu : Nici de la Bacău nu e nimic? Că mergem până acolo… numai să fie.

Tanti : Noi nu ştim nimic despre asta. Nu avem nici o informaţie.

Era 3 şi 25, sau ceva de gen. Băi ce facem? Ne era imposibil să admitem probabilitatea destul de mare in ratarea concertului. Deci varianta cu trenul de la Oneşti era aruncată. Am sunat nişte ‘prieteni’ care aveau maşini, să încerce să ne ducă până la Bacău. Plăteam noi benzina, normal. Dar nu degeaba i-am pus in ghilimele. Mai bine spui că nu vrei, nu îmi aduci mie scuze de gen : Nu mă lasă tata ! Da in p*** mea, ai 28 de ani ! În fine….. Îl sun pe un unchi de al meu şi acceptă.

Planurile de acasă, planuri s-au făcut !

Poveşti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 4)

Şi aleargă Andy să ne prindă din urmă. Urcăm în tren, ne facem loc printre mulţime şi găsim un compartiment liber. Gata, ăsta era al nostru, şi oricine venea, nu avea loc. Noi vroiam să dormim. Eram plecaţi de o zi şi jumătate de acasă. Ne-am făcut comozi in compartiment, am scos cea mai rămas din mâncare şi ajungem să realizăm că starea de beţie nu ţine veşnic, iar arşiţa o să-şi facă cât de curând simţită prezenţa. Bun bun, stingem, dar cu ce? 

Eu : cătă, da oare More unde a rămas?

More : Da naiba ştie. Lasă că ajungem acasă şi dăm noi cumva de el. .

Eu : Bun!

Am mai stat puţin de vorbă cu Cătă (cu Andy nu prea era de vorbă, aproape dormea=) şi m-am pus la somn şi eu, că nu mai era de pierdut vremea. Aveam un drum lung în faţa, un compartiment în care nu se aprindeau becurile, totul era perfect ! Dar nu apuc să moţăi prea mult că intră naşu.

Naşu : Bună seara, biletele sau abonamentele de călătorie la control !

Mă ridic să iau biletul de la Andy, că el era prea în sevraj ). Intind biletele, şi numai ce face un pas in compartiment. Probabil a simţit ceva, ceva ce i-a străpuns fiecare neuron în parte, că :

Naşu : Mai spălati-vă în dumnezeii mamii voastre !

Şi iese. De ce a zis asta? Păi staţi că nu v-am povestit totul. Noi ne descălţasem înainte să ne punem la somn. Acum e clar de ce nenea naşu a plecat în grabă de la compartimentul nostru? 

Bun. Pe bilet scria că trebuie să ajungem in Bucureşti la 5.30. Perfect, somn !

Numai că, din somnul meu în care mă afundam serios, din visele pe care urmam să le explorez, mă trezeşte cineva. Era telefonul. Mă uit la el şi văd un număr necunoscut. Cine mama dracu să fie? Dar raspund, politicos, aşa cum fac eu deobicei :

Eu : Alo da?

Necunoscutul : Bă Amon, sunt More bă !

Eu : Unde eşti mă tâmpenie?

More : Am plecat cu rapidul de 2.30. Voi de ce aţi plecat mai repede?

Eu : Păi că nu aveam bani de rapid mă ! Tu de unde ai avut bani de rapid?

More : Lasă că vă explic ! Când ajungeţi să mă aşteptaţi şi pe mine….

Eu : da mă da ! Stai liniştit !

Se face 5.30 şi trenul nostru intră în gară. Noi, cu gurile si gâtlejele uscate, ne târam uşor uşor să ajungem undeva. Nu ştim unde mai exact . Tigări nema, apă nema, bani (doar pentru bilete Bucuresti – Adjud). Norocul nostru a aparut din partea lui Cătă, care a intrat în primul magazin şi a cumpărat un bidon de apă minerală şi un pachet de ţigări(chiar dacă el nu era fumător). Apa aia a fost cea mai bună, iar ţigara care a urmat, a fost probabil una din cele mai tari lucruri existente .

Ne-am retras în sala de aşteptare, unde ne aştepta un somn de toata frumuseţea. Poza următoare va descrie perfect calvarul prin care treceam noi atunci. Este poză făcută atunci, cu o tâmpenie de telefon(o aveam eu in dotare)

 Pe la 8 jumate mă trezesc şi nu ştiu ce m-a făcut să privescc spre uşa. La uşa stătea domnul More şi aştepta ca noi să ne trezim. De intrat nu putea să intre, că nu avea bilet. Am pus toţi trei chetă să-i cumpărăm lu’ More bilet. De ce nu mai avea More bani? Defapt cum a venit el cu rapidul, dacă avea mai puţin decât noi? Simplu. De bani a cumpărat tigări şi bere. Cu trenul? Fără bilet (nu ştiu cum ).

Mai stăm cât mai stăm şi hai să ne întâlnim cu Alex. Bun, hai ! Ieşim din gară şi întrebăm o tanti să ne spună cu ce ajungem la Plazza, sau ceva de gen. Ne spune aia, şi ne urcăm in tramvai. De ajuns, am ajuns undeva departe ), în nici un caz unde trebuia . Bilete aveam dar nu le compostaserăm. Noroc prea mult nu am avut, că la ultima staţie au urcat doi jandarmi şi doi controlori. Degeaba le-am spus noi că noi nu ştiam că trebuie compostate, că la noi nu există aşa ceva, să ne ierte că suntem doar în trecere. Răspunsul la toate astea a venit sublim :

Controloru : Lasă-ne bă ! Numai moldovenii pot să facă aşa ceva!

Simţeam cum mi se punea ceva pe creier. Dar în fine. Amendă la RATB ? Bifat ! Am lăsat moartă şi întâlnirea cu Alex şi ne-am întors în Gara de Nord. Din punctul ăsta, urmează un interval de boschetăreală. Apă de la cişmea şi pâine. Rupţi în gură, nu aveam chef de nimic.

La 1.30 ne urcăm în tren şi plecăm. Personal, ce credeaţi? Doar de aşa ceva mai aveam noi bani. Şi chill chill, doar până în Adjud. De la Adjud la Oneşti era ceva în gen : d-zeu cu mila (40 de km).

Pe la 6, Andy o sună pe maicăsa să încerce cumva să ne scoată din belea. În primă fază, maicăsa nu a vrut să audă, dar ne-a sunat după jumătate de oră şi ne-a dat vestea magnifică. Trimise microbuz după noi ! În fericirea noastră, am vrut să profităm şi de ultimele minute petrecute în tren. Ne-am descălţat toţi patru. Mai departe nu vă mai spun(îţi cădea părul din nas, şi probabil daca erai prea mult expus acolo, ajungeai să ai ameţeli). 

The end ! (#gascabloggerilor)

Povesti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 3)

Hai să îi găsim pe Andy şi Cătă. Plecăm noi trei, eu, More si Cosmina printr-o îmbulzeală de îţi venea să izbeşti în stânga şi în dreapta. La un moment dat, mă uit în spate şi observ cu stupoare că More şi Cosmina nu mai erau. Mă mai uit în stânga, în dreapta şi nimic. În gândul meu vuiau întrebările. Băi, acuma ce fac? Numai ce îl aud pe Cătă că striga după mine.

M-am întors şi i-am zărit pe cei doi undeva în păduricea din jurul velodromului. Bun, până acum e bine. Măcar i-am găsit. Andy dormea, îi era rău probabil .

Eu : Băi Cătă, trebuie să ne grăbim ! La 1 fără 20 avem tren.

Cătă : Păi hai ajută-mă să-l ridic pe ăsta.

Dar nu a terminat repede de zis, că ne şi trezim cu o patrulă de jandarmerie.

Jandarm1 : Ce are ăsta mă? Nu şi-a revenit? Udaţi-l să-şi revină !

Jandarm2 : Uite-i mă şi pe aştia . Numai moldovenii pot să facă aşa ceva.

Mintea mea : Hai sictir băi panaramă !

Se ridică Andy, mormăie puţin acolo (înjura jandarmii ), şi noi :

Noi : hai Andy că pierdem trenul !

Andy : bag p*** în jandarmii Craiovei !

Noi : Mişcă mă !

Şi de acum începe fuga noastră din Craiova. Alergam prin parc, toţi trei pană când trec doi jandarmi pe lângă Andy iar Andy le arată muie. Nu şi-a dat seama că din faţă mai veneau trei. Ăia trei n-au stat pe gânduri şi l-au imobilizat imediat.

Noi : hai domnule, că pierdem trenul !

Jandarm 3 : Băi dacă te mai văd pe aici, te duc la secţie. Ai înţeles?

Andy mormăie ceva şi pleacă.

Mergem noi cât mergem iar Andy tot rămânea în urmă.

Noi : Hai bă, mişcă !

Andy : bag p*** în jandarmii Craiovei !

Noi : băi taci băi că se i-au aştia de noi.

Andy : bag p*** în cocalarii Craiovei !

Cătă : Amon, dacă se leagă cineva de noi, nu-l cunoaştem .

Eu : Bun !

Noi : Mişcă bă !!!

Andy : Bag p*** în toată Craiova !

Şi ajungem în gară. Asta era pe la ora 12.35. Alergăm repede la ghişeu, cerem trei bilete, aia ne aleargă şi mai tare, că pierdem trenul. Ieşim pe peron, şi vedem un tren. Noi oricum nu ştiam la ce peron să mergem. Intrăm în primul tren. Ne facem comozi, şi nu ştiu ce l-a făcut pe Cătă să întrebe :

Cătă : Nu vă supăraţi, trenul ăsta merge la Bucureşti nu?

Domn : Nu ! Ăsta merge la Timişoara !

Când am auzit, hai să alergăm. Ieşim din tren şi vedem la o altă linie trenul nostru. Când ajungem să urcăm în tren, ne dăm seama că Andy nu mai era ). 

Noi : Andy ! Andy!

Şi nimic.

Noi : Andy ! Andy !!

Andy sărind din tren : Da băh !!!

Noi : hai băi aici, că ăsta e trenul nostru !

Povesti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 2)

Am ajuns intr-un parc, acolo unde era si velodromul.

Ne oprim in fata unui foisor facut din cupru 100%. Stam asa si ne uitam unu la altu si : ” iti dai seama? Daca dau tiganii navala aici?”. Dar in fine, nu stam mult si ne asezam pe o banca sa mancam. Da frate, ne era foarte foame si alt loc mai bun nu am gasit. Imi scot un sandwich si incep sa musc cu pofta. Dar nu dura prea mult acel fenomen placut care se petrecea, ca domnul More deschise borcanul. Cu ce? Zacusca! Doar stiti ca nu-mi place si nici nu o suport. Asta a facut ca eu sa imi iau lucrurile si sa ma duc pe banca alaturata sa pot manca linistit.

Mancam noi linistiti acolo, mai un gat de bere (tuica era pentru seara), si ne trezim cu Politia Comunitara. Pam pam ! Erau doi ciocoflenderi, unu gras si unu slab. Ala gras era mai tupeist )).

Politaiul gras : Sa ai pofta !

Eu : multumesc frumos !

Dupa ce am multumit, am continuat sa musc cu aceeasi pofta din sandwich-ul ala bun ).

Politaiul gras : Ce tricou ai pe tine ma?

Eu ii arat : Immortal !

Politaiul gras : ouuuuu, frumos. Am fost si eu rocker si aveam plete, dar meseria na, m-a facut sa le dau jos.

In gandul meu, bravo tie ma !  Se duce la banca cealalta.

Politaiul gras : Pofta buna baieti.

Nu stiu daca a raspuns unu la urare. Se uita politaiul la tricouri si se opreste la unu. Nu mai tin minte exact, dar cineva avea un tricou cu nu stiu ce iar politaiul a spus ca nu-i place. Au mai stat un pic pana cand :

Politaiul gras : Ce te uiti asa urat bai?

Cata : Eu?

Politaiul gras : Da, tu! Crezi ca toti politistii de aici sunt la fel ca la voi in Moldova?

Cand am auzit, woa…. spume ! Imi venea sa ii arunc cu ceva in cap. Dar nu era loc de asa ceva, ca probabil am fi petrecut concertul la sectie ). Au plecat ei in treaba lor, ne-au urat distractie placuta si bauta intensa. Era pentru prima data cand nu luam amenda pentru baut in spatiu public. Plus ca ne-au laudat. Au zis ca asa se face, bravo noua. Strabati o tara intreaga sa vezi o trupa.

Ok. Am terminat de mancat (am mai lasat cate ceva, oricum foarte putin) si ne-am propus sa cercetam locurile. Stiti si voi, sa vedem unde e velodromul, cum e intrarea, cum sunt oamenii, daca sunt tonete de bautura (in caz ca se termina). Am pus bani si am cumparat o sticla de vin, un vin vechi care avea sa fie inceputul “bucuriei”.

Ora 4.30, ajungem pe velodrom. Sunetistii de la Scorpions faceau sunetul, in germana lor din care nu reuseam sa prind nici un cuvant, desi am facut 8 ani de germana in scoala ). Am asistat la aceste mici probe, noi si inca cativa la fel ca noi, veniti de nu stiu unde. Totul era amenjat bine, cu sunetistii in mijlocul velodromului. Totul era dat in doua, adica de la scena pana la sunet, era un culoar care despartea velodromul in doua. Asa ca noi am luat un cur de loc langa gard si ne-am pus sa bem, sa povestim, sa radem. 

Se face 6. Lumea incepea sa se adune. Am intrat putin pe mess de pe le telefon si aveam offline de la Cosmina, ca cica vine si ea, si daca e sa ne vedem la Craiova. Cosmina fiind din Pitesti, a plecat mult mai tarziu ca noi. Si cum stateam noi acolo, observ imediat langa mine o silueta. In gandul meu, bai asta e Cosmina. Imi seamana a Cosmina.

Ora 8. Lumea era adunata. Andy era beat, noi mai aveam un pic. Stateam exact in fata scenei, cei 4 fantastici, pardon si Cosmina a 5-a, si beam tuica si bere.

In deschidere a cantat o trupa, nu stiu ce trupa, nu-i mai tin minte numele. Au cantat covere si au facut-o bine. Nota 10, plus ca au cantat in deschidere la Scorpions. Bravo lor.

De pe aici incepe caderea ). Ii interzicem lui Andy sa mai bea, fiindca deja se clatina rau. 

Ora 9 jumate :

“Welcome to Humanity, this is Hour 1″ 

Si incepe. Incepe un show de zile mari. Nu apuc sa prind bine prima piesa ca Andy cade secerat. O doamne ). Vai cat pacat ca nu va pot arata cum statea ). Statea in fund sprijinit de picioarele mele, Cata il tine de mana sa nu cada in laturi. Andy mai era capabil sa scoata mana prin gard si sa o fluture, de acolo de jos. Nu stiu de unde, dar a stat un pic si a prins putere si numa ca il vedem trecand prin gard ajungand in culoarul care facea legatura cu sunetistul. Va dati seama? El singur nebun acolo urla cu mainile in aer ! In prima faza l-au cumintit jandarmii care l-au bagat inapoi in multime.

Andy injura. Era suparat ca jandarmii nu i-au dat voie sa stea acolo ).

Andy – Ia dati-va la o parte.

Si iese iar prin gard. La fel, urla, se simtea bine. Au revenit jandarmii, l-au bagat din nou in multime. De data asta il atentionasera ca daca mai iese odata, o sa iasa de tot. Bun ! Cam de pe acum, era ora 10, Andy epuizat se prabuseste. Na belea. Noi radeam si cantam. In cele din urma au venit jandarmii, au intrebat ce e cu el si l-au luat de acolo. Catalin s-a oferit sa mearga cu el. Asa ca, am ramas eu cu More si Cosmina. La Andy in ghiozdan erau toate (telefoane, acte, bani), ca nu se gandea nimeni ca se va ajunge asa ).

Nu are rost sa mai zic despre concert. Atat doar ca a fost bestial si am reusit sa ii vad, live, din fata scenei chiar.

Pe la 11 jumate s-a termina concertul. Eu cu More si Cosmina eram cu zambetele pe buze, cat de tare, o doamne. Acum hai sa ii gasim pe Andy si Cata. Tin sa precizez ca aveam tren la 12.40 si aveam de mers vreo cativa kilometri buni sa ajungem la gara.

Ce s-a intamplat mai departe veti afla in partea a 3-a !

Povesti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 1)

Dupa cum am promis, voi incepe un remember la anumite intamplari din viata mea, intamplari mai mult sau mai putin haioase. Vreau sa intelegeti ca nu bat campii si nu o sa duc nimic la extreme. Voi relata cu lux de amanunte(sper), tot ce s-a intamplat in mai multe episoade. Sper sa ma tin de povestile mele ).

 

Prin septembrie 2008 aflu ca Scorpions va concerta in Craiova pe 23 Octombrie. Bucurie mare pe mine, atata timp cat vroiam sa ii vad mai repede. Bucuria era si mai mare cand am auzit ca totul va fi gratuit, deoarece erau zilele orasului Craiova(nu aveam bani, nu de alta). Bine ma, cat de tare. Fara sa stau pe ganduri mi-am sunat niste prieteni si ne-am pus pe pregatit. Marea pregateala insemna sa facem rost de bani, macar 100 de ron sa avem de drum ).

Si trece timpul. Intre timp gasca se anunta mare, circa 4 insi ). Eu, More, Cata, Andy.

Se face 23 octombrie. Pe o zi frumoasa de toamna, ne trezim pe la 2 dimineata din somnul de 1-2 ore dormite pe la Andy. Bausem cateva pahare intre prieteni, o gasca mare care ne imbarbata minut cu minut sa bem, sa bem sa fim fresh la Scorpions.

La 4 fix aveam autobuz spre Bucuresti. Sa nu va ganditi ca am plecat pe la 3.30, sa avem timp sa ajungem. Neah, am plecat la 4 fara un sfert si mai mult am alergat pe un drum de 25 de minute mers normal. Am luat cu noi mancare, doar cat sa tina de o masa, ca trebuia sa mai bagam si cele doua bidoane de tuica in ghiozdan. La autocar am avut prima surpriza, placuta desigur. Ni s-a facut reducere de grup, asa ca in loc de 40 de lei de caciula, am dat doar 30 de persoana. Am dormit ca nebunii in autocar, ca doar altceva nu aveam mai bun de facut.

Acum sa va spun teama noastra, a mea, a lui Cata si a lui Andy. Domnu More avea creasta si un flash in ureche, Un flash prin care se strecura foarte bine un deget jumate. De ce ne era teama? Pai nene, mergeam la Craiova, un oras plin de cocalari si tigani. Si din cate stiu, acesti 2 factori, noi si ei, se imbina ca nuca-n perete. 

Ajungem la Bucuresti undeva pe la orele 8-9 dimineata. Ce sa facem? Trenul spre Craiova pleaca la ora 11. Am luat bilete la Intercity, ca doar acceleratul ne statea in gat si faceam tot atata pana in Craiova. Dar nah, pe moment aveam si nu ne-am mai gandit ca : bai, trebuie sa ne ajunga banii”. Ne-am plimbat pe ici pe colo, timp in care Andy si More se jucau pe scarile rulante. Cum? Se asezau pe balustradele alea pe care pui mana. Pana cand una din ele s-a blocat si a trebuit sa ne facem nevazuti. Asta ne mai trebuia acum, sa mai platim si scara rulanta ). De la cheltuit bani nu ne-am ferit. Ne-am facut poftele asa cum am stiut noi mai bine (fast-food si dulciuri).

Se face 11, ne imbarcam si plecam. Eram fericiti, aveam si de ce. Peste cateva ore bune canta Scorpions . Langa noi, erau niste olteni de la mama lor care ne-au mirosit imediat ca suntem moldoveni. Olteanul, un om trecut de 50 de ani, tot incerca sa-si ridice neamul in slavi, ca oltenii sunt asa si pe dincolo. Noi nu aveam treaba. Pana cand Andy a scos un bidon de tuica din ghiozdan. Desigur, ne-am pus pe drojdit ).

Olteanul – “Da-mi si mie sa vad ce marfa ai acolo !”

Andy – Poftim, raspunse Andy zambind pe sub mustati oferindu-i din plosca cu licoarea vietii.

Olteanul – “Vai de mine si de mine. Nu credeam ca la voi in Moldova se face tuica asa de buna.” , zicand asta, o lacrima i se prelinse pe obraz.

In gandul meu, “mai du-te in aia ! Tuica de perje bai fraiere, habar n-ai tu !”. Omul ne-a multumit frumos, a mai tras doua gaturi si a coborat pe undeva la Pitesti, cred. Urmatorul pe lista? Nasul ). Jucam noi poker pe gaturi de tuica, ne drojdeam bine. Dupa ceva timp eu am zis pas ca nu vroiam sa ajung intr-o stare de leguma. M-au urmat Cata si More. Andy a continuat fara nici un fel de probleme. Deja o luase putin pe ulei, dar continua in ciuda sfaturilor noastre. Va dati seama ca bautura aia era mana cereasca in conditiile in care noi eram treziti dupa 2 ore de somn dupa betie ). Nasul se baga si el in vorba. L-am corupt si pe el si pana la urma a pus sticla la gura. A tras niste gaturi de alea nesimtite de am zis ca se duce jos.

Nasul – “Ah… ca la mine la Botosani”

Opa, moldovean de-al nostru .

Ajungem si in Craiova in jurul orei 2.30 sau ceva de genul asta. Ne luam ramas bun de la Nas si coboram. Eram pe un taram nedescoperit de noi pana atunci. Eram singuri intr-un imens oras, fara sa stim pe cineva. Lasa ca ne descurcam, suntem baieti mari ). Intrebam in stanga si in dreapta cum sa ajungem pe velodrom. Toata lumea ne arata in aceeasi directie. Uite ca erau oameni de treaba si in ciuda faptului ca accentul nostru palea izbitor moldoveneste, ei si-au facut datoria de cetateni si ne-au aratat cel mai scurt drum. Pe naiba scurt. Orase mari, asta urasc la ele. Ca ai de mers pana iti curge sange din nas. Am mers cam o ora jumate daca nu ma insel, ca eram rupti toti patru in gura. Cand sa intram intr-un magazin sa ne luam tigari, un grup de tigani/coca ne taie calea. Nu s-a luat nimeni de noi, si-au continuat drumul, doar ca unul a scos o replica inteligenta.

Cocalar X – “Vartale da ce gaura ai in ureche vere. Hai ca iti dau eu o bucata de teava de 20 sa iti bagi acolo”

Se referea la More. Cred ca aia a fost una din cele mai bune replici, marca Coca/tigan . Si-a depasit limitele ).

Tigari? Aveam. Bautura? Aveam. Mancare? Aveam. Asa ca ne-am decis sa ne refugiem in parcul in care se afla si velodromul sa mancam. 

Va urma ! 

 

 

 

Povesti la gura sobei

Daca pana acum in categoria “Povesti la gura sobei” am postat numai doua lucrari, creatie proprie si nu numai, pe viitor voi posta in aceeasi categorie povesti, intamplari din trecutul meu de glorie. Intamplari din perioada mea de glorie, intamplari de la concerte, plecari prin tara si multe altele. Zilele astea voi scrie un prim episod din…. asta va fi o supriza .

Eu sper sa va amuze, asa cum ne amuza si pe noi cand ne intalnim si bem un pahar de ceva, aduncandu-ne aminte de zilele frumoase. Atunci le blestemam desigur ! )

Alba ca Zapada si cei sapte tiristi (partea I), by Amon & Mishu

[In inteligenta noastra,am scris o tampenie.Momentan e doar partea I,si cat de curand va urma si partea a doua. Stim,avem probleme cu capul )]

Si cica era odata,intr-un taram uitat de lume,un ghertoi. Si el era un smecher,cu lant de 5 kilohectri de aur la gat,cu un mertan puscat,era seful unui clan mafiot din cartierul rau famat in care locuia.Avea o fata de numai 18 anisori,care umbla din floare in floare in cautarea fericirii. Neavand o mama sa o hraneasca de mica,s-a apucat de supt la 12 anisori. Era cea mai smechera din curtea scolii,dand clasa concurentei. Si toate mergeau bine,atat pentru ea,cat si pentru tatal ei,pana intr-o zi cand,stimabilul ghertoi a intalnit o frumoasa craiasa. Ea venea dintr-o clasa sociala inferioara,dar ce conta…iubirea e oarba. Ea nu-l iubea,vroia doar averea lui si sa fie o doamna.
- Mai barbate,ii spuse intr-o buna zi. Eu ma uit la fiica ta, si nu-mi vine sa cred.
- Ce nu-ti vine sa crezi?
- In fiecare zi face traseul,avand o reputatie greu de egalat.
- Asa si? Daca asta ii place la fata tatei,las-o sa invete.
- Pai hai sa facem bani…
- Pai cum asa?
- Daca tot ii place,hai sa o trimitem la produs.
- O idee buna.Uite de asta te iubesc eu “pa” tine.
A doua zi,tatal si mama vitrega stateau la masa in bucatarie si imparteau o sticla de rom.Numai ce,apare Alba ca Zapada de la scoala.
- Am sosit. Sa vezi tata…
- Stai jos fiica mea. Am stat si m-am gandit cu maica-ta,la viitorul tau. Nu vreau sa ajungi vreo depravata fara viitor,care nu are un loc de munca. Doar,eu cat oi mai trai?
- Si la ce te-ai gandit? Zise Alba ca Zapada nedumerita.
- Nu demult am observat ca ceea ce faci este o pasiune inascuta,dar productivitate zero. Asa ca, noi ne-am gandit sa produci ceva din asta. Mancare de la mine ai,casa ai,droguri si bautura la discretie,ce iti mai trebuie? Vreau sa imi arati ca esti demna de ceea ce primesti aici.
Alba ca Zapada sta putin pe ganduri si raspunse.
- Mie nu-mi prea convine.
- Dar de ce ?!!!!!!!! Se ridica batranul de la masa trantind sticla cu rom.
- Pai sa inteleg ca banii vor fi impartiti la trei,si eu nu voi ramane cu mare lucru. Si am niste principii pe care ma bazez si nu vreau sa le incalc,pentru ca sunt o domnisoara care se respecta.Eu nu ma vand !!!
- Cum iti permiti,nerusinato?! Sa vorbesti asa cu tatal tau,cu cel care ti-a oferit totul pe tava,zi-mi !!!
In acel moment,ea a inceput sa planga. Mama vitrega o privea sfasietor dar razand se apropie de ea,ii da doua palme si ii spune calm.
- In pastele matii de curva. Atata timp cat eu stau in aceasta casa,vei face ceea ce iti poruncesc eu si cu tatal tau.
Atunci cu lacrimi in ochi,cazand pe ganduri,raspunse:
- Bine…
Dar in adancul sufletului ei isi crea un plan pentru a scapa din imensul iad pe care parintii i-l crease.
- Bine,de luni te apuci de munca. Si sa nu spui ca suntem rai,iti vei face singura programul,in asa fel sa fi buna de pe o zi pe alta,cinci zile pe saptamana.
Trecuse doua zile,iar planul din mintea fetei prinse aproape conturul final.
- “Voi pleca de aici”,isi spunea ea in fiecare zi.
Venise in sfarsit ziua plecarii. Isi puse in ghiozdan tot ce ii trebuia pentru a supravietui cateva zile. De bani nu era problema.Goli conturile parintilor si pleca.
- “Cu Dumnezeu inainte”,spuse asta facand primul pas pe soseaua de centura de la marginea Bucurestiului.
Intre timp,mama vitrega a aflat de plecarea fetei. Cauta repede in agenda telefonului doi camatari si ii trimise sa o ucida pe Alba ca Zapada.
Cei doi ucigasi o gasisera in barul tiristilor de la intrare in capitala.
- Ti-a venit ceasul !!!
- “Daca nu ma ucideti,va servesc cu o bucata de savarina,pe amandoi”,spuse ea afisand un zambet hipnotic.
- Bai Dane? Ce avem de pierdut? Ii spunem maicasii ca am omorat-o,oricum nu are de unde sa afle.
A doua zi,mama vitrega deschise televizorul pe stirile Pro Tv si incremenise. Stirea suna cam asa :
“Fiica unui mare mafiot din capitala,a oferit un show erotic tuturor persoanelor din barul tiristilor “Geamuri Sparte” de la intrarea in capitala.
La auzul acestei stiri,femeia inebunise. Incerca sa faca un plan,pentru a o ucide pe fiica vitrega.

 

 

Si Mishu

Drunk granny, by Amon

Drunk Granny, de Amon

- Copchila,du-te la bunicata si dui ceva de baut,ca iti crap capul.

Si Scufita Rosie se ridica din pat sa isi faca bagajul. Se duse intr-un foc la camara,pusca vreo 3 scatoance de votka si apoi isi umplu cosuletul cu chipsuri si votka. Porni asadar spre bunicuta.Pe drum,lupul drojdit bine astepta pe dupa copaci.Ii mirosea a spirtoasa.

- Scufita Rosie,da unde mergi tu asa grabita?

- Pai bai ciuri buri,eu ma duc sa ma drojdesc,cu bunica,asa in familie.Tu ce beteshig ispravesti?

- Pai de cand asteptam eu sa apari.Pai toarna aci niste votka,sa ma dreg si eu oleaca.

In gandul lui,lupu : lasa ca ajung eu inainte ta,si beau tot.

Isi luase frumos ramas bun de la Scufita,si pleca in goana spre bunica.

- cioc cioc?

Bunica : cine ma deranjeaza la ora asta?

- lupu,deschide coashca nebuna !!!

O prinse pe bunica,ii lua sticla de Saniuta din mana,si o izbi lejer cu capul de sofa

- na,daca nu-mi dai pensia sa beau.Las ca diseara la ora 5 te vad la stirile Prost Tv.

- cioc cioc?

Lupu : cine-i acolo? urla lupul cazut dupa pat,rupt de beat.

Scufita : sunt nepoata ta,bai coashca.Mo trimis fiicata sa iti aduc niste votka.

Lupu : stai putin draguta,ca sa ma leg la slit. Intre timp,lupu se imbracase cu hainele bunicii,si o bagase pe bunica in beci.

Lupu : intra !!!

Scufita : Bunico,da ce drojdeste aici. Ce colhaz ai baut? Baba nebuna !!!

Lupu : auzi tu,da nu comenta,ca sterg cu tine pe jos.Hai da-mi ce mi-a trimis mata.

Scufita : Uite o butelcuta de 20 de l votka si un cos de chipsuri.

Scufita : bunico,da ce ai ochii asa afundati in orbite?

Lupu : Pai am baut toata noaptea,si pana sa apari tu copchila proasta,am baut spirt filtrat prin paine.

Scufita : bunico,cati bani mai ai din pensie?

Lupu : pai uite nu mai am.

Si atunci se enerva lupu si o izbi de toti peretii.

————————————————————–

Si acum sfarsitul in conceptia lui Cip:

“…si atunci se enerva scufita rosie si a trantit lupul de toti peretii zicandu-i fututi mortii matii de coasca…credeam ca imi dai si mie partea …”

————————————————————–

In lipsa de ocupatie si multe alte chestii,am scris o prostie:)))