Poate, maine (partea IV)

[Dupa 3 ani]
- “Kristina?”
- “Da… dragule ?”
- “Te iubesc.”
Spunand asta, ii saruta apasat fruntea si se ridica din pat. Kristina, zambi si…
- “Si eu te iubesc, dragul meu Alexandr’…”

Frumusetea dintre ei doi prinse contur in cei trei ani in care traisera impreuna.
Intre timp, cei doi se casatorisera. Avusesera o nunta de vis, asa cum numai in basme gasesti.
Dar poate te intrebi acum, tu cititorule, ce s-a intamplat cu cei doi… cu Alexandr’ si Kristina… cu Vladimir. Vei afla in cele ce urmeaza. Aprinde-ti o tigara, toarna-ti un pahar de vin rosu si scufunda-te in fotoliul tau confortabil de langa semineu.

[...]
- Unde te pregatesti dragule?
- A ajuns Vladimir acasa. A venit azi noapte din turneu… dupa atata si atata timp. Hai sa luam micul dejun, ii spun Ioanei sa pregateasca ceva si apoi, daca vrei, poti sa ma insotesti la intalnirea cu Vladimir.
- “Hmm…”, stand cateva secunde pe ganduri, “cred ca am sa raman acasa”.
- Cum doresti.
Si zambind cobora in living.
- Alexandr’ stai… iti suna telefonul.
- Ah… multumesc.
O saruta usor si raspunse.
- Alo?
- Privet Alexandr’ !
- Zdrastvuite !
- Sunt Vladimir omule, ce faci?
- Ah… Bine. Tocmai ma pregateam sa ies, sa vin spre aeroport sa te iau.
- Nu mai este cazul. Am ajuns mai repede, am luat alta cursa. Hai la bar.
- Bine, ne vedem acolo.
Inchise telefonul, cu un subtil zambet…
- Ce zambesti asa, dragule?
- A ajuns Vladimir. Ma intalnesc cu el in jumatate de ora la barul lui. Hai te rog, nu vrei sa vi si tu?
- Hmm, nu. Lasa, du-te si distreaza-te… eu te astept acasa. Ne auzim mai tarziu.
- Bine Kristina. Te iubesc.
O saruta lung si pleca.
- Cheile ! Perfect mod de a incepe o zi.
Intre timp, la bar ajunse si Vladimir. Era impreuna cu iubita lui Katia.
- Draga mea, il cunosti pe Alexandr’, nu-i asa?
- Da, il cunosc.
- Bun, atunci nu te deranjeaza daca l-am invitat si pe el aici, ca nu l-am mai vazut de ceva vreme.
- Nu-i nici o problema dragule.
Alexandr’ intra pe usa. Cerceta putin fiecare masa si se opri.
- Alexandr’ ! Bunul meu prieten…hai aseaza-te.
- Vladimir, bine ai revenit. Bine ai ajuns acasa. Cum a fost?
- Alexandr’, bunul meu prieten. A fost experienta de neuitat. Am cantat in toata Europa, am vandut peste 200 de mii de unitati. In sfarsit avem succes.
- Ma bucur sa aud asta draga prieten. Ma bucur ca ai reusit ce ti-ai dorit.
- Tie cum iti merge? Cum merge cu Kristina?
- Este exact ce mi-am dorit. Merge foarte bine. Kristina este persoana de care aveam nevoie.
- Ma bucur sa aud asta. Asadar…
[Dupa 1 luna]
- Kristina, ce s-a intamplat?
- Nimic Alexandr’… doar ca…
- Doar ca ce? Si aseara ai fost la fel. De cateva zile te nelinisteste ceva. Spune-mi te rog, vreau sa te ajut.
- Uite Alexandr’… te iubesc. Suntem noi, suntem fericiti, ne iubim…
- Da, dar ai ceva ce ma nelinisteste. Nu inteleg tristetea de pe chipul tau. Daca ne iubim si suntem fericiti, atunci de ce esti trista?
- Nu as vrea sa suferi Alexandr’… nu vreau sa suferi. Nu meriti asta, esti un om bun, esti exact ce are nevoie o femeie.
- Asa…
- Pai…
- Pai ce?
Se ridica de la masa si se opri in dreptul ferestrei.
- Te rog, stai jos si… asculta-ma.
- Nu pot, lasa-ma aici, te ascult de aici.
- Imi pare rau ca te-am mintit…
- Cat timp?
- Nu asta e important… te rog, aseaza-te langa mine. Vreau sa ma privesti in ochi si sa ma accepti asa cum sunt. Sa accepti ceea ce iti voi spune.
- Cine?
- Dimitr’…
- Dimitr’?
Se intoarse spre ea si se aseza. Ii lua mana si…
- Cand ti-am pus acest inel pe mana, mi-ai jurat ca vei…
- Da Alexandr’… da, stiu asta ! Dar…
- Dar ce?
- Voi pleca… te rog iarta-ma. Te rog iarta-ma, nu merit un barbat ca tine !
- De ce acum?
Se ridica de la masa si suna la un taxi.
- In 10 minute vine taxiul… am sa vin intr-una din zile sa imi iau lucrurile. Nu am nevoie de nimic…
El ramase la masa si o privea.
- Poate, maine… imi voi da seama ca am gresit. A venit taxiul !
El nu scoase nici un cuvant. Se ridica de pe scaun si…
- Mai ramai putin…
Il privea, o lacrima ii strapunse obrazul palid.
- Te rog iarta-ma. Si… iti multumesc pentru tot. Iti multumesc pentru fiecare secunda petrecuta cu tine… acum trebuie sa plec.
Si iesi pe usa. In urma ei, ramase doar o subtila mireasma.
————

“Poate, maine…” este una din incercarile mele de a prinde, cea mai frumoasa poveste de dragoste dintre doi prieteni. Imi pare rau ca, poate nu am reusit sa intru mai in detalii. Cauzele sunt multe, dar… Multumesc pentru poveste. Multumesc ca mi-ti inspirat o poveste frumoasa. Poate asa a fost sa fie.
Multumesc !
By Amon
@Toate drepturile rezervate.

Poate,maine…(partea III)

[...]
Ioana se trezise in dimineata urmatoare cu o usoara durere de cap. Se aranjase si se pregati pentru ziua ce tocmai incepuse. Il gasise in living pe Alexandr’,cu sticla de Jack goala in mana. Dormea.
- Oh…Alexandr’, ce dezastru ai facut aici. O sa imi ia toata ziua sa curat aici.
- “Nu cureti nimic…” spunand Alexandr’ ridicand putin capul pe de pe canapea. “Vino te rog, aseaza-te langa mine”
- Buna dimineata…
- Hai pregateste-te, iesim in oras la o cafea. Ce credeai? Ca am uitat?
[...]
Dupa vreo doua ore, se intoarse Alexandr’ acasa. Intre timp Ioana era la aeroport; Alexandr’ se tinuse se promisiune.
- “Acum sunt singur in toata casa”, spunand asta zambind isi scoase o tigara. Statea la masa din bucatarie si fuma usor. Dupa ce isi terminase tigara, isi aduse aminte de Kristina. Apela numarul ei si…
- Buna Kristina…
- Buna, cu cine vorbesc?
- Cu Alexandr’, ne-am cunoscut aseara la bar.
- Da desigur. Chiar asteptam telefonul tau.
- Tie foame?
- As putea sa mananc ceva…
- Pai cum facem?
- Ora 6, hotel Moskova.
- Perfect.
Inchise telefonul. Un moment de tacere il invalui complet. Dar isi lua inima in dinti si se ridica de la masa.
- “Ai intalnire Alexandr’, ce astepti?”, balbaind cuvintele deschise usa de la garderoba. Alese ceva simplu…
[...]
Se facuse ora 6. Intre timp Alexandr’ ajunse la restaurantul din hotelul Moskova.
- Numele va rog ?
- Alexandr’…
- Ah, ma scuzati. Haideti sa va conduc…
O zari. Era minunata; Kristina statea la o masa langa fereastra mare si privea pierduta fantana arteziana puternic luminata.
- Buna seara…
Atunci isi intoarse Kristina privirea spre el si…
- “Buna Alexandr’ “, un zambet cald ii accentua privirea.
- Doriti ceva de baut inainte?
- “Da…”, nu apuca sa termine ca il intrerupse Kristina.
- Ca deobicei. Stai linistit, e un vin bun. Ai incredere.
Zambi usor si…
- Spune-mi Kristina, cu ce te ocupi?
- Pai… am terminat management la Universitatea din Moskova si…
- Frumos, felicitari !
- Si acum sunt la firma la tatal meu. Dar…
- Eu?
- Da, tu !
- Eu inca invat de la tatal meu. El vrea sa se retraga si sa ma lase pe mine succesor. Am terminat si eu facultatea, dreptul mai exact…
- Sa inteleg ca tatal tau e in domeniu, de ai ales dreptul…
- Nu tocmai… sa zicem ca detine actiuni in afaceri cu gaz prin Extremul Orient.
- Foarte interesant… Si in rest? Cu ce te mai ocupi?
- “Pai prieteni, iesiri, mai mult am….”, nu apuca sa isi termine fraza si…
- V-ati hotarat?
- “Da”, continua Alexandr’, “specialitatea casei”.
- Buna alegere domnule!
Seara continua in liniste. Felul lui Alexandr’ de a fi o atragea complet pe Kristina.
- Alexandr’…
- Da Kristina?
Si nu apuca sa isi continue fraza ca o lacrima i se prelinse pe obrazul stang.
- “Ce s-a intamplat”, o intreba cu tarie si ii saruta mana.
- Nimic, doar ca…
- “Asta este seara noastra”, ii sopti usor la ureche, “e prea minunata si nu are rost sa o stricam”.
- Esti minunant Alexandr’!
- Hai sa iti arat ceva, vrei?
Un zambet ii inunda chipul…
- Da…
- Pai hai sa mergem.
Iesisera din restaurant. In fata lor se opri limuzina de lux pe care Alexandr’ o detinea.
- “Ce masina detine domnul”, spuse ea usor privindu-l pe Alexandr’, “mergem cu taxiul?”
- Poftim cheile domnule! O seara buna sa aveti in continuare.
- Ah… sa inteleg ca e a ta!
O privi putin, zambi si ii deschise portiera.
- Sa mergem! Nu ti-am zis ca vreau sa iti arat ceva?
Si plecasera. Nici unul din ei nu zicea nimic. El conducea incet pe strazile Moskovei, ea il privea uneori dar nu indraznea sa spuna ceva. Dupa cateva zeci de minute ajunsesera. Alexandr’ cobora repede din masina si ii deschise portiera Kristinei. Ii saruta mana si…
- Am ajuns draga Kristina.
Iesi din masina placut surprinsa de frumoasele lui gesturi.
- Hai…
Facu cati-va pasi, lasandu-si in urma pantofii si se opri.
- Doamne, e superb.
O intreaga metropola se afla la picioarele ei.
- Aici obisnuiam sa vin cand eram mai mic. Dar hai mai sus pe stanca.
O prinse de mana si o ajuta sa urce.
- Nu-ti fie frica. Nu-ti dau drumul.
Se priveau in ochi, in lumina lunii.
- Esti minunata…
Nu apuca sa termine si ea il saruta scurt. Zambi putin si o saruta usor…
Acum erau doar ei, in lumina lunii, deasupra lumii ca doi copii.

 

Dorinte

 

Era atat de mica, atat de inocenta.

Il privea atent si ii mangaia chipul

O stranse in brate, puternic…

- Iubitule… sa nu pleci niciodata… saruta-ma !

Placerea intensa o facu sa-si arcuiasca trupul deasupra lui… il dorea.

Pluteau amandoi pe petalele de trandafir insirate din abundenta pe patul mare in lumina slaba a lumanarilor…

- Te iubesc…

 

 

 

 

 

Poate,maine…(partea a doua)

….

Se ridica si pleca. Se uita in urma ei,zambind si…

-” Vezi ca nu e greu?”,spuse Vladimir apropiinduse de masa la care statea.

- E superba Vladimire !!! Ai vazut cum ma privea? E exact ce am nevoie.

- Poftim o tigara si… continua.

- E exact ce am eu nevoie. Am simtit acel ceva,pe care l-am pierdut acum ceva vreme. Vreau sa fie a mea,in toata splendoarea ei…

- Hei,mai usor. Deabia ai cunoscut-o.

- O invit maine in oras. Apropo, o cheama Kristina.

- Off,draga prietene. Te-ai indragostit. Sti tu,dragostea asta e….

-” boala grea,stiu” zambind isi stinse tigara.

Se ridica de la masa si…

- Barman !!! Pentru vechiul meu prieten,aici de fata,care mai nou conduce acest pub,pune te rog piesa lui de suflet.

- Multumesc Alexandr’. “Still Loving You” frumos,frumos…ma bucur ca nu ai uitat

- Cum as putea sa uit?

Ramasera amandoi putin pe ganduri,si…

- Mai canti Vladimire?

- Mai cant,dar de placere. Nu mai sunt in trupa. S-a cam dus treaba…

- Dar cum asa? Stiu ca aveati succes.

- Da,aveam. Dupa ce am semnat contractul si dupa ce a aparut destul profit sa reusim si in Europa,Igor si Viktor au fugit cu profitul in Statele Unite. Desigur,puteam sa facem banii inapoi,asta nu era o problema,dar… dar ne-am gandit,eu si chitaristul ca e mai bine sa oprim totul, si sa ne vedem fiecare de vietile noastre. Cine stie,oricand,poate vom mai face ceva.

- Vladimire,oricand,daca vrei sa mai cantam ceva,sa sti ca o voi face cu multa placere.

- Multumesc.

- Eu voi pleca. Nu mai raman,oricum…multumesc.

- Nici o problema Alexandr’,sper sa ne auzim mai des.

Si pleca. Inima lui incepuse sa bata din nou. Pe fata lui puteai citi un subtil zambet,pe care fara sa vrea,il afisa. Scoase telefonul si forma numarul Ioanei.

- Ioana,scoate sticla de Jack si… pana ajung eu,sa termini ce mai ai de facut.In seara asta,bem amandoi.

- Dar domnule….

- Nici un domnule,fa cum am zis.

Inchise telefonul si isi continua drumul prin metropola moscovita apasand mai tare pe pedala. Se gandea doar la Kristina si gonea nebuneste.

Ajunse acasa,parca masina si o lua la fuga spre intrarea in casa.

- Ioana !!!

Striga fericit.

– Da domnule?

- Vino !!!

O lua in brate,o ridica in aer…

- Multumesc !!!

O saruta apasator pe frunte…

- Maine iti maresc salariul. Plus un concediu de cateva zile,unde vrei tu.Spui unde si pleci.

- Pentru ce domnule?

- Ti-am spus,nu-mi mai spune domnule.

- Dar?

- Nici un dar. Pentru ce? Am sa iti spun . Ai facut ce ti-am zis?

- Da. Mai am un pic si gata.

- Lasa asa,adu ce ti-am zis si hai in living. Pregateste si o narghilea.

Si se pusera amandoi in living. Ioana nu prea intelegea comportamentul lui Alexandr’ si incerca sa afle.

- Ioana,iti multumesc pentru cuvintele din seara asta,si ca m-ai facut sa ies dupa atata timp. Sti,am cunoscut o fata,superba.Imi place,nu ma pot gandi decat la ea.

- Nu-mi spune Alexandr’…. te-ai indragostit?

- Da Ioana.

– Si m-am intalnit cu vechiul meu prieten,Vladimir. A cumparat el vechiul pub. Si chiar m-am simtit bine in seara asta. Hai sa ciocnim un pahar,pentru tine,draga Ioana. Sa traiesti. Si vreau sa te vad si pe tine intr-o buna zi,cu un barbat langa tine,care sa te pretuiasca.

-” Ei Alexandr’…”,rosise putin, “eu nu am noroc la baieti”

- Ma faci sa rad. Si tocmai de aia,sa te gandesti unde vrei sa pleci si sa nu eziti sa ma anunti.

- Ei,nici vorba…

- Sa nu mai aud nici un cuvant. Fa-ma pe mine fericit. Macar atat pot face pentru tine,du-te,distreaza-te,si apoi mai vorbim. Maine imi spui unde vrei sa pleci. Gata,esti libera pentru azi.

- Pai e cam tarziu…

- Desigur,cum doresti.

- As vrea sa te mai intreb ceva. Maine ai sa o scoti in oras?

- Da,cred. Dar,poate maine iesim noi doi la o cafea,sa vorbim despre concediu.

- Minunat. Multumesc… sa ai o seara minunata in continuare.

- Si tu.

Ramase singu pe canapeaua din living,tragand din narghileaua care usor se stingea.

- Imi pare rau Darya,dar trebuie sa merg mai departe. Sper sa ma ierti.

 

Poate,maine… (partea intai)

[Ce voi scrie de acum, in acest capitol "Poate,maine..." este inspirat din realitate. Orice asemanare este pur intentionata. Asadar,sper sa va placa]

- Si acum… ce fac?

Statea in camera de zi si privea o poza veche. Gandul ca a pierdut ce era mai important in viata lui,il macina crunt.

- M-ai parasit…

Iubita lui pierduse lupta cu cancerul. Nu schita vreun gest,incerca sa fie tare.

- Mama a pleca dintre noi cand eram prea mic,nici nu am cunoscut-o. Acum tu?

Dupa un an

Trecuse un an de la tragicul eveniment din viata lui. In ciuda acelui eveniment, Alexandr’ continua. Dar renuntase la prieteni; era doar el.

- Domnule Alexandr’ !

- Da Ioana?

– Cina e gata.

Se asezase la masa.

- Ioana,hai stai jos. Stai si mananca cu mine.

- Dar nu pot domnule,am atata treaba…

- Lasa treaba, doar sti ca esti preferata familiei.

- Multumesc domnule.

- Ioana,iti multumesc.

- Pentru ce domnule Alexandr’ ?

- Nu-mi mai spune domnule, am 24 de ani. Iti multumesc ca nu ai plecat,si ai ramas loiala in aceasta “familie”. In schimb toti au plecat,numai tu ai ramas.

- Pai tatal dumneavoastra…

- Da,asa este,dar nu erai obligata sa mai ramai, el ti-a oferit asta, nu eu…

- Asa este, dar aici am ajuns sa vad ca am exact ce am nevoie. V-am considerat si va consider familia mea… Dar… nu vreau sa te superi pe mine.

- De ce sa ma supar? Pentru ce sa ma supar?

- De ce ai ales stilul asta de viata,dupa nefericitul eveniment? Unde sunt prietenii tai?

- Cred ca e mai bine asa.

- Nu ! Nu e bine deloc. Lasa afacerile tatalui tau,stii foarte bine ca ai oamenii care fac asta,dar tu te incapatanezi sa iei parte la tot. I-ati un timp,iesi undeva, bea ceva, apoi ai sa te simti altfel.

Cazuse pe ganduri. Isi aprinse o tigara si…

- Asa crezi tu ca e mai bine, Ioana?

- V-am mintit eu vreodata, domnule? Sunt sigura ca Darya si-a dorit sa fi fericit in continuare.

Auzind aceste cuvinte, se ridica de la masa spargand farfuria.

- Da-mi cheile de la masina !

- Care din ele? Ii raspunse Ioana amuzata, nestiind ce chei sa ii dea.

– Oricare !

Isi luase sacoul pe el,luase cheile din mana Ioanei, o saruta apasator pe frunte si…

- Multumesc Ioana ! Si… apropo,geniala cina.

Si plecase in graba. Isi scoase telefonul si forma un numar.

- Alo?

- Alexandr’?

- Da Vladimir,eu sunt.

- Dupa atata timp… ce faci?

- Lasa asta,unde esti?

- In vechiul pub cu niste prieteni. Sarbatorim !

- Foarte frumos din partea voastra. Uite ce… vreau sa imi cer scuze pentru…

- Hai scuteste-ma cu scuzele. In jumate de ora sa fi aici.

- Dar…

- Nici un dar. Dupa atata timp aud de tine,si crezi ca ratez acest prilej de a sta la un pahar cu tine?

- Bine…

- Vechiul pub,jumate de ora.

Se urca in masina si pleca. Din acel moment,isi lasa totul in urma. Vroia ceva nou,sa treaca mai departe.

- M. Pub,a ramas la fel. De cand nu am mai fost aici.

Statea in masina in fata pubului si privea usa de la intrare. Era constient in adancul lui ca orice decizie va lua,va fi una decisiva.

Isi lua inima in dinti si cobora din masina. Cu pasi marunti se indrepta spre intrare.Intra in pub.Analiza cu privirea toate mesele si se opri la un chip cunoscut. Era Vladimir.

- Curaj Alexandr’ ! Curaj. Hai aseaza-te, ti-am pastrat un  loc si… ca sa vezi,zambind, unde iti placea tie.

- Privet domnilor, buna seara domnisoarelor.

- Ce bei ? Barman ! Tot ce consuma el, e din partea casei.

- Dar nu e nevoie… poftim? Tu?

- Hai, lasa. Oameni buni, faceti va rog cunostinta cu Alexandr’.

[...]

- Vladimire, nu s-a schimbat nimic. Totul a ramas intact,dupa cum vad. Si ma bucur enorm sa vad asta.

- Pai a avut cine sa aiba grija. Stiam ca intr-o buna zi, te vei intoarce aici.

De la masa alaturata,  era privit insistent de catre o superba domnisoara. Dar nu-l prea interesa.

- Vladimire,inca un rand te rog.

- Asa te vreau !!!

Se ridica de la masa si spleca spre bar. Alexandr’ ramasese la masa cu acei necunoscuti, care il priveau insistent. Asteptau ceva de la el, dar nu, nu era persoana potrivita. Intre timp se intoarse Vladimir cu doua sticle in mana.

- In seara asta, alege domnul Alexandr’ ce bem. Deci… Alexandr’,ai onoarea. Tequila sau Whisky ?

- Amandoua…

- Hai Alexandr’, treci mai departe. A fost, stiu, doare, dar trebuie sa mergi mai departe. Nu are rost sa te inchizi in tine. Mergi mai departe.

Priviri paharul, isi aprinse o tigara si…

- Sa stii ca asa am sa fac.

Se ridica de la masa, in privirile nedumerite ale celorlalti si se indrepta spre masa alaturata.

- Buna seara. Nu prea ma pricep la agatat si chestii de genul, dar am sa incerc.

- Lasa formalitatile si te rog,aseaza-te.

- Alexandr’.

- Kristina,incantata.

[...]

- Poate ne mai auzim, cine stie.

- Pai nu poate, de ce nu?

Ii scrisese numarul de telefon pe un servetel si…

- Eu trebuie sa plec. Mi-a facut placere, si uite aici ai numarul meu. Cand vrei…

- Si mie mi-a facut placere.

 

 

Remember (full version)

Ploaua marunt,

Un parc pustiu,

O primavara superba,

Doar ei,pe o banca,

Se iubeau in ploaie.

O tinea strans in brate,

Capul ei era asezat pe umarul lui,

El nu-i dadea drumul,

O avea doar pe ea,

Si…

…se iubeau,dar in ploaie.

“Remember”

….el stinse tigara,sorbi ultima gura de cafea,si o privea bland,incercand sa inteleaga privirea ei pierduta.

- ….mergem? ii spuse el usor.

- da,hai sa mergem.

Iesind din restaurant,el se oprise,o privea lung,si cu un glas pierdut…

- ploua,taxi?

- nu,prefer sa merg pe jos.

Nu stia ce sa mai inteleaga;de ce se comporta asa,cand cu o zi inainte,totul era atat de frumos. Ea incerca sa ii spuna ceva,dar nu stia cum.
Mergeau pe aleea din parcul central,pe o ploaie marunta.Toate pareau hidoase.Pana si florile de altadata,care zambeau atat de frumos,azi pareau lipsite de viata. Aleea pe care cei doi se cunoscusera,parea sumbra…aleea unde,odata,ei se tineau de mana, pe aleea unde s-au sarutat prima data,acum,pareau atat de straini.

- Unde vrei sa ajungi? ii spuse el,in timp ce isi scotea o tigara din pachet.

Dar era o intrebare fara raspuns.

Ajungand pe malul lacului,ea,se oprise,urmata de el.O ia si o imbratiseaza,o priveste lung,si o saruta….

- Stai! spuse ea privindu-l. Stai !!!

Dupa care,se dadu 2 pasi inapoi,si pleca.

- De ce?

- Nu se mai poate,imi pare rau. Te rog iarta-ma.Nu te merit.

Ii mai arunca-se o privire,si pleca.

….se asezase pe banca uda.Vroia sa o strige,dar nu stia cum.Privea cum,ea,se pierdea usor usor din campul lui vizual…..
- Stai !!!! mai lasa-ma sa iti soptesc ceva.
Dar degeaba…degeaba a asteptat un raspuns.Ea,fara sa schiteze vreun gest,isi continua drumul prin ploaia marunta. Din acel moment,el nu mai exista.
Un amalgam de ganduri,il sfasiau.Nimic nu mai era sigur……Isi aprinse o tigara.Privirea ii ramasese blocata in directia unde ea plecase.
- Iti place?
- Ce sa-mi placa?
- Ce ai ajuns?
- Nu,lasa-ma. Te rog……
- Doar stii ca nu poti scapa de mine!!!
- O mai vreau doar o clipa,doar o clipa sa o mai ating,sa o sarut,sa ii mangai chipul,sa ii mai fur un zambet. Cer mult?
- Visezi,si sper sa constientizezi ca eu sunt doar in imaginatia ta.
- Da……
Nu se putea gandi la nimic,decat doar la ea. Astepta ca cineva sa vina sa ii sopteasca ceva la ureche,dar in zadar….
- O sun !!!
- Ma faci sa rad,esti jalnic.
Pornise usor,intr-o mica plimbare.Privea lacul,care si el,parca ii amplifica durerea;era atat de gol….iar apa,era ca o oglinda care se spargea continuu sub un asediu rece de picaturi marunte de ploaie.
Degeaba mai spera.
Ea nu mai era……..

[...]

…….calca usor,pe aleea inverzita.Pasii ii se pareau din ce in ce mai grei.Cu fiecare pas,parca se afunda tot mai mult in eterna disperare.
Micile picaturi de ploaie,se prelingeau pe fata-i trista.Ii se pareau grele.Mult prea grele.
- Ce sa fac? spune ceva…
Si-ar fi dorit sa mai auda o voce,chiar si propria lui imaginatie.Dar nu,el ramase singur.
Pornise,asadar pe urmele ei.Spera,spera,dar in zadar. Se oprise la vechiul magazin de flori,cumparase un trandafir rosu, ca deobicei.
- Pentru cine? nu te mai asteapta nimeni de data asta.
- …te-ai gandit sa mai apari?
Cu trandafirul in mana,mergea usor pe strada gri-o cauta.I se parea ca totul a fost doar un vis,un vis urat.Lumea il privea nedumerita,dar el mergea inainte.
Se oprise brusc.Era ea.Cineva o insotea.O lacrima se amesteca in abundenta de picaturi de ploaie…
Il privise pentru o secunda-ochii ii lacrimau.
Atunci,intelese ca se terminase.
Se aseza pe o banca.Nimeni nu-i mai zambea.Doar acel frumos si inocent trandafir,incerca sa il consoleze…
Secunde,secunde,o eternitate….

Remember

Era pierdut,in ploaie. Isi pierduse incredere,isi pierduse speranta.Norii de adunau deasupra lui si ploaia se intetea.

- Nu m-am tinut niciodata de promisiune. Doar am incercat.

- Vezi? Iar ai ajuns la mine.

- Uite acolo…

Cu 2 ani si jumate in urma

Se intalnisera ei pentru prima data. Ea,o copila firava si inocenta,cu o privire blanda. Discutile dintre ei doi se pierdeau usor,si incetul cu incetul,se pierdeau si ei,in privirele lor.

- Pot sa te iau de mana ? O intrebase el,cu un glas bland.

Ea se uita la el,ii zambise si…

- Da !!!

Mainile lor se impreunasera.Erau ca doi copii nevinovati. Pentru el era exact ce isi dorea,sa o simta aproape. Se asezasera pe o bancuta… Erau superbi. Isi zambeau unul altuia,si era indeajuns.Se multumeau cu acel simplu zambet.

Prezent

- Frumoase amintiri.

- Da…

- Si ce s-a intamplat mai departe? Ma lasi sa iti strapung trecutul?

- Da… ce rost ar mai avea sa mai ascund?

Cu 1 an jumate in urma

Stateau si priveau rasaritul.O tinea in brate strans si…

- Te iubesc !!! Nu am sa te parasesc niciodata . Ii soptise usor la ureche

Se intoarse la el,il privi bland…

- Si eu te iubesc. Sa nu-mi dai niciodata drumul.

Si il saruta. Prima raza de soare ii prinsera pe amandoi contopiti intr-un sarut. Zambetul ei era tot ce avea el nevoie.

Prezent

- Vad ca soarele,azi nu a mai iesit.

- Da…

- Ce s-a intamplat mai departe?

Cu un an in urma

Era ca in prima zi. Se iubeau si nimeni nu le putea fura asta. Dorinta era atat de aprinsa ca in prima zi. Pana intr-o zi cand,ea iesise cu niste prietene in oras.

- L-am vazut pe el. Era cu cineva…

Atunci pentru ea,lumea i se naruise. Nu stia ce sa creada.

- Cu cine era?

- Era cu A.

Isi luase haina,platise ceaiul si pleca in graba. Scoase telefonul si apela…

- Vreau sa ne vedem. Trebuie sa vorbim.

- Da iubito.

Se intalnisera sub teiul batran.

- Vreau sa vorbim ceva,dar nu stiu cum sa incep.

- Ce s-a intamplat ?

- Tu ma iubesti?

- Stii foarte bine ca da. Nu imi imaginez viata fara tine.

- Vreau sa fii sincer,si sa imi spui,mai exista cineva in viata ta?

Zambetul ii pierise. O privea si nu stia ce sa inteleaga.

- Inseamna ca nu ai incredere in mine. Crezi ca am pe altcineva?

- Nu stiu ce sa cred. Te rog nu ma distruge…

- Atunci ai incredere in mine.Ti-am spus ca te iubesc si ca nu am sa te parasesc niciodata.

Ea tacu. Increderea in el pierise. El o privea nedumerit. O prinse de mana si ea ii dadu usor drumul.

- Eu nu mai zic nimic. Cand vei avea incredere in mine,atunci te rog,sa ma cauti.

Se ridica si pleca. Ii plangea sufletul.Isi intoarse capul si o privi. Ea statea si privea in gol. Se intoarse la ea,ii sterse lacrimile si…

- Ai te rog incredere in mine. Tu esti singura pe care o iubesc.

- Nu stiu ce sa cred. Si incredere in tine nu pot sa mai am.

O piatra ii sfasiase sufletul. Isi aprinse o tigara. O lacrima i se prelinse pe obraz…

Prezent

- Ce stupid.

- Foarte…

- Nu inteleg. De ce? Ce s-a intamplat mai departe?

Cu cateva luni in urma

“< A fost…>Acel moment trecuse si isi reluasera viata.- te iubesc. Vreau sa stii asta.

- Bine…

Isi sorbise ultima gura de cafea…

- Mergem?

- Da,hai sa mergem.

Iesind din restaurant,el se oprise,o privea lung……si cu un glas pierdut……

- ploua…taxi?

- nu,prefer sa merg pe jos.

Nu stia ce sa mai inteleaga……de ce se comporta asa,cand cu o zi inainte,totul era atat de frumos. Ea incerca sa ii spuna ceva,dar nu stia cum…..

Mergeau pe aleea din parcul central,pe o ploaie marunta……toate pareau hidoase.Pana si florile de altadata,care zambeau atat de frumos,azi pareau lipsite de viata. Aleea pe care cei doi se cunoscusera,parea sumbra…aleea unde,odata,ei se tineau de mana, pe aleea unde s-au sarutat prima data…acum,pareau atat de straini.

- Unde vrei sa ajungi? ii spuse el,in timp ce isi aprindea ultima tigara din pachet.

Dar era o intrebare fara raspuns.

Ajungand pe malul lacului,ea,se oprise,urmata de el.O ia si o imbratiseaza,o priveste lung,si o saruta….

- Stai….,spuse ea privindu-l. Stai !!!

Dupa care,se dadu 2 pasi inapoi,si pleca.

- De ce?

- Nu se mai poate,imi pare rau. Te rog iarta-ma.Nu te merit.

Ii mai arunca-se o privire,si pleca. In locul unde altadata,totul era frumos,acum ramase doar el,singur,in ploaie……..”

Prezent

- ah,deci asa s-a intamplat…. Eu nu stiu ce sa inteleg

- …nici eu. Nu pot sa trec peste acest capitol. Ma va bantui mult timp de acum incolo.

- Eu te voi lasa acum.

- Iar pleci? Defapt pleaca,ca nu ma ajuti cu nimic.

[...]

- Da,ai vazut ce a zis idiotul ala azi?

- Da,dar stai fara grija.I-am bagat mortu’ n casa. Eu nu inteleg…

- Si cum ma,chiar asa?

- Da bai,chiar asa!!! Ti-am spus ca imi e antipatic,si trebuia sa fac odata si odata ceva impotriva.

- Cum crezi…..dar o intrebare sincera,iti place cum ai ajuns?

- Adica? Ce mai vrei acum? Atunci cand am nevoie de tine,si te intreb cate ceva,nu apari. Dar acum? Ai venit repede,gata gata sa imi reprosezi cate ceva.

- Nici nu stiu cine mai esti,nu te mai cunosc.

- Sincer? Cum am ajuns? E vina ta.Tu m-ai adus in stadiul asta, mi-ai promis ceva bun… Nu ma mai cunosti? Nici eu,chiar nici nu-mi pot da seama ce e cu mine,si cine sunt eu cu adevarat. Si uneori,ma sperii de propriile ganduri.

- Arunci repede vina in stanga si in dreapta. Nu te uiti la tine? Ce vina am eu in toate astea?

- Nu e greu sa iti dai seama,dragul meu. Uite,eu ies putin sa fumez o tigara,sa iau un pic de aer. Vrei sa iesi si tu?

- Cum spuneam. Nu mai stiu cine esti…. si in schimb,multi au avut atata dreptate in legatura cu tine. Joci atat de mult teatru pe tot atat de multe scene. Care esti tu cel real?

- Uite,ma vezi? Zambesc…..si uite acum,da repede,plang. Repet,tu esti singurul vinovat pentru starea mea,pentru ce se petrece in jurul meu,si chiar nu ti-ai dat seama ca ai distrus tot. Ai distrus tot ce am creat eu. Mi-ai spulberat visele,si m-ai facut o persoana cu o privire rece,si cu un zambet atat de fals. Uite imi mai aprind o tigara, si stiu ca ai vrea si tu. Dar nu,nu meriti.

- Andrei,mai usor….stii foarte bine ce sa intamplat defapt.

- Da stiu !!! Chiar stiu,foarte bine,ca tu ai fost in spatele tuturor….si chiar daca clipea pe undeva ceva,tu faceai in asa fel incat sa nu se intample ceva.

-

-

-

- Nu m-ai spui nimic? Nu ma uimeste. Eh,si nu te mai astept. Si sa stii,ca aici nu mai ai loc.

Prezent

…………………………………………………….
-Daca totul e la fel in fiecare zi,aceleasi emotii,aceeasi stare,atunci pentru ce?
Isi spunea el,in speranta unui raspuns ferm si convingator din partea nimanui…
-Spune-mi,ca tot timpul ai aparut si m-ai amagit,cu atatea si atatea amintiri….
O lacrima i se prelinse pe obrazul batut de atata amar de vreme,si isi continua drumul,inspre necunoscut.
Incepu ploaia,o ploaie rece si marunta de toamna.Isi ridica fruntea usor………si privii cerul.Un gri intr-o armonie sumbra de nuante il patrunse.Il patrunse pana in adancul inimii,ca un mic bold.
-Nu te supara prietene,ai sa imi dai si mie te rog o tigara?
El privea cerul si se invartea in loc……
-Prietene?
Nu vroia sa distruga acele emotii….dorea doar sa fie coplesit odata pentru totdeauna de tot ce se putea numi realitate….o realitate care il privea doar pe el.
-Tu te-ai dus,acolo undeva,si sigur iti e mai bine…..dar pe mine? M-ai lasat aici……
Chipul ei ii invadase mintea.Ar fi dat orice,sa o mai tina pentru un minut in brate,sa ii spuna un simplu te iubesc…….dar ea nu mai era.O pierduse pentru totdeauna.Nici macar cu placerea unei simple revederi nu se mai putea amagi.Ea trecuse subit in neant.
………un capitol demult apus.

 

 

 

 

Mai ramai putin (partea III)

- Un taxi va rog.
- Ajunge in 10 minute.
Inchise telefonul si arunca o ultima privire spre Nadezhda. Era perfecta,in toata goliciunea ei. In formele ei fine se reflecta lumina focului din semineu.
- Ce se va intampla cu noi? Sasha?
Zambi si….
- Nu trebuie sa iti faci griji pentru asta.
Si pleca. Se gandea doar la scurta aventura,la Nadezhda. Dar simtea ca ceva nu-i bine si probabil se va afla.Ajunse acasa,era 6 dimineata. Se uita in oglinda din living,se analiza din cap pana in picioare si zambind….
- Bravo Artyoame. Sunt mandru de tine… Aproape ca ai stricat o casnicie,dar ai avut ce ti-ai dorit.
Isi puse sa bea putin Jack si se intinse pe canapea. Adormise.
Dormi cateva ceasuri,pana in jurul pranzului,cand ii suna telefonul.
- Alo?
- Priviet Artyom !!!
Isi daduse seama cu cine vorbea. Era Sasha.
- Asadar,tu ai pus ochii pe Nadezhda?
- Sasha… eu….
- Taci !!! Cum iti permiti sa mai spui ceva? Te astept intr-o ora,la acelasi hotel.
Si inchise. Se lasa linistea… O teama il cuprinse,dar nu avea de ales. Era vorba de Sasha si Nadezhda. Nu vroia ca Nadezhda sa aiba probleme. Trecuse o ora,Sasha il astepta la barul hotelui.Nadezhda ii era alaturi,trista…
- Mai pune un rand,barman.
- Domnisoara,mai doriti ceva?
- Nu,sunt bine.
- Da,cred si eu…
- Sasha,vreau sa se termine intre noi. Nu vreau banii tai,luxul pe care tu mi-l oferi.Chiar nu-l vreau,iti dau totul inapoi,dar lasa-ma. Esti un om intelept,esti trecut prin viata si sti foarte bine cum e. Il iubesc,imi era dor de el…nu am crezut …
Si intra Artyom pe usa. Sasha ii asculta cuvintele Nadezhdei si….
- Artyom !!!
- Sasha,eu…
- Taci ! Bei ceva?
- Niet…
- Barman ! Mai pune un pahar si pentru Artyom.
Il privi pe Artyom si…
- Pana la urma,tu ce vrei? O vrei pe Nadezhda? Vrei sa renunt la casnicia mea ?
- Sasha…
- Da sau nu? Dupa ce s-a intamplat aseara vrei sa cred ca defapt tu nu cauti nimic? Barmane,vezi in ce situatie sunt acum?
Incepuse sa rada.
- Barmane,tu ce-ai face in cazul meu?
- Ne znaju…
- Pai normal ca nu sti. Nu ai de unde sa sti.Nici nu vei sti vreodata.
Ii luase mana Nadezhdei si ii scoase inelul de pe deget. Isi scoase si el verigheta si….
- Sunteti liberi sa faceti ce vreti voi. Daca va iubiti,eu nu va pot sta in fata,am fost si eu ca voi…

[...]

Trecusera 3 ani. Sasha se tinuse de promisiune,iar Artyom acceptase in cele din urma propunerea lui Sasha. Acum,dupa 3 ani de casnicie alaturi de Nadezhda,totul era exact asa cum isi propuse el.

[...]

Era atat de frumoasa – chipul ei frumos definit.Era atat de inocenta cand dormea. Isi oferisera o noapte perfecta. Era doar a lui.
- Buna dimineata iubito.
- Buna dimineata iubitule.
Se priveau ca doi copii. Se oglindea in ochii ei mari si verzi; o iubea.
- Pleci azi undeva iubitule?
- Da… am o intalnire cu Sasha la ora 2… dar nu stau mult. Vrei sa ma insotesti?
- Nu. Nu vreau sa ma amestec in treburile tale…. Eu voi iesi si voi lua masa in oras cu Krisha….
- Pai te duc eu…
- Nu,nu e nevoie.
- Cum doresti.
Il privea,ii analiza fiecare linie a fetei.
- Te iubesc Artyom,a fost cea mai minunata seara. Trebuie sa recunosc,m-ai surprins intr-un mod atat de placut. Atatea petale de trandafiri,lumanari parfumate…sigur nu a fost un vis?
- Si eu te iubesc Nadezhda.
O saruta si se ridica din pat. Un dus fierbinte si… era gata pentru o intalnire de succes.
- Eu am plecat. Ne vedem dupa ora 5,luam masa la restaurantul nostru,am facut rezervare.
- Desigur.
Ii saruta fruntea si o imbratisa cald.
- Te iubesc
- Si eu te iubesc….sti…
- Ce s-a intamplat?
- …nimic iubitule.O sa imi fie dor de tine. Succes azi

Ii zambi cald,o saruta pe frunte si iesi pe usa. Era tot un zambet. Se simtea implinit,era fericit si stia ca intalnirea va fi un adevarat succes.
- Alo,Stoich Artyom la telefon
- Da domnule Stoich,cu ce va pot ajuta?
- Am sunat sa confirm rezervarea biletelor .
- Desigur domnule Stoich. Multumim ca ati apelat la noi si cu aceasta ocazie. Este o adevarata placere sa va avem membru in clubul nostru. O zi buna va doresc.

Ajunse la hotel cu 10 minute intarziere fata de ora stabilita. Dar asta nu era o problema; el era omul care putea sa faca ambele parti fericite.
- Artyom ! Bine ai venit .
- Sasha,bunul meu prieten.
- Cum e casnicia cu superba ta sotie?
- La fel de superba ca si ea,multumesc.
- Uite,toata treaba sta……..

[...]

Trecusera 2 ceasuri si intalnirea lua sfarsit. Avea in mana o afacere de milioane. Sasha era mai mult decat multumit,asa si el.
- Intotdeauna mi-a facut placere Artyom.
- Si mie Sasha.
- O vacanta placuta in Maldive…
Isi aprinse o tigara si iesi pe usa hotelului. Era nerabdator sa ajunga acasa; stia ca o femeie superba il asteapta.

[...]

….deschuie usa si intra. O liniste sumbra il intampina pe hol…
- Am ajuns.
Dar nici un raspuns. Isi puse paltonul in cuier si intra in living. Pe masuta era un plic pe care scria “imi pare rau”. Se opri in loc si se aseza pe fotoliu. Privea acel plic cu ochii plini de tristete,dar nu avea curajul sa il atinga,sau sa il deschida. Scoase din minibar o sticla de Jack si isi turna intr-un pahar. Nu stia ce sa creada,nu stia ce sa inteleaga si de ce casa e goala. Lua sticla,paharul si reveni pe fotoliul din living. Imaginea zilei de succes,se narui in cateva secunde.
- Deschide-l Artyom !!! Deschide-l !!!
Ceva il indemna sa faca asta,dar nu vroia. Stia ca odata deschis,tot ce a cladit se va spulbera pentru totdeauna. Isi aprinse o tigara si inchise ochii.
-Ah….
Se ridica si tocmai realiza ca scapase paharul. Dar nu mai ezita,lua plicul si…..

“Draga Artyom,in timp ce vei citi aceste randuri,eu voi fi in avion spre Sankt Petersburg. Imi pare rau,nu te merit,nu te-am meritat niciodata…Sper sa fi bine,imi pare rau,adio.”

Nadezhda plecase. Gandurile cele mai sumbre se adeverisera. Scapa scrisoarea din mana si isi atinti privirea spre cioburile de pe jos.Bucati de sticla intr-o balta de whisky. Asa era si sufletul lui. Bucati,cioburi intr-o mare de foc.
Suna telefonul…un numar necunoscut
Isi trase sufletul si raspunse.
- Alo?
- Domnul Stoich Artyom?
- In persoana…
- Ne pare rau sa va anuntam…
- Spuneti…
- Sotia d-stra….
- Ce a patit?
- Avionul de Sankt Petersburg s-a prabusit la cateva minute de la decolare. Nu exista nici un supravietuitor.
- Nu se poate…
- Sincere condoleante,ne pare rau,sincer.
- Nu se poate !!!

Si ramase asa,cu privirea in gol.Era prea mult…

 

 

Sarbatori Fericite !!!

Va doresc ca in urmatoarea perioada sa fiti mai fericiti. Va doresc sa fiti mai buni si macar acum,de sarbatori,sa uitati de rautate. Sa priviti in stanga si in dreapta zambind,intr-o atmosfera unica. Eu deja am primit doua cadouri,doua cadouri superbe,si nimic pe lumea asta,nu cred ca face ce am primit eu. Si de asta,am o stare buna,zambesc.

Dar nu asta e important…

Sa fiti iubiti dragii mei,sa iubiti,si sa fiti sanatosi….ca la urma urmei,asta e important.

Si va multumesc si eu,pentru ca imi mai cititi uneori randurile .

Si…sa nu uit . Sa va aduca Mosul tot ce va doriti.

>:d< Sarbatori fericite  >:d<

 

 

Mai ramai putin (partea II)

…..iesi pe usa.
In camera de hotel se lasa o liniste morbida.Artyom ramase singur,cu camasa desfacuta,privind la usa ce tocmai se inchise.
- k,ne vedem jos ! spuse cu un glas pierdut.
Scoase din minibar o sticla de vin rosu. Era placerea lui.
- Uite ca ai facut-o si pe asta.
Desfacu sticla,isi turna un pahar si se propti in dreptul ferestrei. Piata Rosie cu palatul Kremlin se vedeau in departare,parca mai minunate…
- Chiar e minunat. Nu am vazut niciodata o Moskova mai frumoasa ca asta seara. Mai stau un pic,Sasha poate sa astepte…
si zambind,isi aprinse o tigara.
Nadezhda….trebuia sa fie a lui,din nou.Chiar daca fusese o mica escapada,nu era numai atat. Ei doi iar se iubeau.Nadezhda il iubea,il iubea prea mult,dar se simtea amenintata de impunatorul Sasha,si nu vroia sa distruga casnicia.
Gandurile ii navaleau mintea lui Artyom,incerca sa gaseasca o iesire,dar sa castige si el ceva.Isi incheiase camasa,isi prinse cravata,lua sacoul pe un umar si iesi pe usa. Intr-un final se deschid si usile liftului si…
- Artyom?
- Ivanov !!!
- Nu-mi vine sa cred.De cand esti aici? Ca nu te-am vazut.
- Sunt venit de vreo doua ceasuri.Am stat si in restaurant,si nu te-am vazut.
- Ei Artyome,sti tu,vechile obiceiuri din facultate. O mai sti tu pe Anna,colega aia a noastra blonda?
- Oh Ivanove,credeam si eu ca ai alte obiceiuri,zambind ii intinse mana prieteneste.
Ivanov ii fusese cel mai bun prieten pe perioada facultatii,numai ca aspiratiile fiecaruia ii duse pe drumuri diferite.
- Hai sa bem ceva,de dragul vremurilor bune. Fac eu cinste.
- Cu tot respectul,imi cer scuze…nu e momentul potrivit. Sper sa te caut in seara asta.
Spunand asta,iesise din lift. Pe chipul lui se citea o oarecare nesiguranta. Dar isi lua inima in dinti si intra pe usa restaurantului.
- Artyom !!!!
Un strigat pe un ton grav il facuse sa isi intoarca privirea. Era Sasha.
- Inca un rand,dar sa fie doua pahare. Pentru noul meu partener de afaceri,Artyom.
Se aseza la bar,langa Sasha. Se simtea vinovat pentru mica escapada. In acelasi timp,intra si Nadezhda. Era la fel de vinovata ca si el,dar se aseza langa ei.
- Artyom,am o propunere pentru tine. Tu esti stabilit in Moskova nu?
- Da…
- Am afacerea asta,am nevoie de un partener,deci?
- Am sa gandesc la propunerea ta…
Nu dadea prea mult pe ce spusese Sasha,ii era tot una daca punea mana pe aceasta afacere sau nu.
Nadezhda ii statea alaturi.Il tinea de brat pe Sasha.
- Sasha,nu ma simt prea bine. Voi pleca mai devreme in seara asta…
- Da? Sa iei masina mea…dar chiar nu mai vrei sa stai?
- Nu… si nu ma simt in stare sa conduc.Lasa ca iau un taxi.
- Nici gand,spuse Sasha trantind paharul. E mult pana acasa. Hai sus in camera,te intinzi putin si te vei simti mai bine…
- Bine !!
Spunand asta,scoase telefonul din geanta si trimise subtil un mesaj catre Artyom. “scoate-ma de aici,te rog”…
- Sasha,lasa ca o duc eu. Nici eu nu mai stau mult. Nu a fost exact seara de care aveam nevoie dar…sa nu ma intelegi gresit,ma voi gandi la propunerea ta.
O privi pe Nadezhda,il privi pe Artyom…
- Harasho !!! Uite cheia de la masina. Dupa ce o duci pe Nadezhda acasa,ce ai sa faci?
- Iau un taxi.
- Eu mai raman; afaceri.
Lua cheia…
- tinem legatura
- asa sa fie !!! Si plecara.
Atat de frumoasa era Nadezhda. Era in spatele ei si o privea. Arata bine. Avusese un deosebit gust sa aleaga o rochie,care o facea sa arate prea bine. Era roscata,ceva rar pentru o rusoaica,dar o prindea bine. Ajunsera in parcare…
- Dar te tine bine,Sasha asta !!!
- Ne descurcam si noi…
Intradevar,Sasha era un om instarit. Era inconjurata de lux. Artyom nu-i putea oferi un asemenea lux. Artyom tacea,Nadezhda era nedumerita. In mintea lor avea loc un haos. Nu-si vorbeau.
- Am ajuns.
Urma un moment de tacere. Orice cuvant era in zadar.
- pai…
- Hai inauntru,bem ceva si apoi pleci.
- dar…
- Nimic.Hai…
O casa superba. Desigur,Sasha avea gusturi bune.
- ce bei?
- O votka !!!
Nu stiau cum sa porneasca o discutie.Ajunsesera prea departe. Doar cateva priviri scurte. Nadezhda il dorea,Artyom o dorea,se doreau,dar in secret.Le era teama sa recunoasca.
- in legatura cu ce s-a intamplat la hotel. A fost o greseala stupida. O sa ramana totul asa…
- …de acord cu tine,continuase Artyom. Dar….
- …dar ce?
- a fost bine. Nu am simtit cu nimeni niciodata ce am simtit cu tine.Imi era dor. Iti multumesc pentru trecutul frumos… Eu am sa plec acum… Sun la un taxi…
- Stai !!!! Nu pleca !!!
Se ridica si se repezi in bratele lui.Il saruta fara ezitare.
- Te doresc,zi-mi ca si tu ma doresti !!!!
O lua in brate. O ridica si o puse pe masa din bucatarie. Cazusera amandoi intr-un extaz puternic,nu se puteau abtine de la nimic.
- Hai in dormitor…
- Hai…
O lua iar in brate,se sarutau aprins. Si se aruncara in patul din dormitor. Ii desfacuse rochia,o saruta.Cobora usor pe gat,apoi pe sani. Ii saruta,nu-si putea dezlipii buzele de sanii ei frumosi si tari.Un fior o facu sa geme.
- Te iubesc !!! Iubeste-ma !!!
Cobora si mai jos. Ii saruta fiecare centimetru din dulceata trupului ei. O adora,in toata goliciunea ei.Era perfecta.Ii saruta sexul cu ardoare.Gemetele ei scurte il faceau sa continue si mai intens.
- Te doresc…iubeste-ma…
Gemea de placere.Un orgasm puternic ii inundase trupul ei perfect arcuindu-l. Era ceva ce nu si-ar fi imaginat la inceputul serii. Se impreunara amandoi intr-o dragoste aprinsa. Riscul de a fi prinsi nu-i deranja,nu le pasa.Erau amandoi,impreunati si isi continuau actul.
- Te iubesc Nadezhda !!!

Mai ramai putin (partea I)

- Esti sigur ca vrei sa mergi ?

Isi spuse el pentru ultima oara,privindu-se in oglinda mare din living. Isi aranjase cravata si pleca. Jos il astepta taxiul.

- Hotel Danilovskaya…. pajalusta !

Si pornise usor pe bulevardul Starodanilovskiy spre hotel. Avea putine emotii si nu era sigur pe el. Aceasta intalnire era o mare pierdere de timp,dar o acceptase.

- Probleme domnule?

O voce groasa,il trezi din visare.Ridicase privirea spre oglinda. Ochii soferului erau atintiti asupra lui.

- Nyet. Doar ca seara asta,nu e chiar ce am eu nevoie.

Taxiul oprise in fata hotelului.

- 126 de ruble !

Privi spre restaurantul hotelului si se gandea cum sa inventeze o scuza,sa poata refuza acum in ultimul moment invitatia.

- Gaspadin, 126 de ruble !!!

- Da imediat.

Ii plati taximetristului si iesi. Cu pasi marunti calca spre intrare. La cererea valetului,scoase invitatia din buzunarul de la sacou.

- Oh,gaspdin Artyom. Pe aici va rog.

- Artyom?

Stia vocea asta de undeva,dar nu stia de unde.

- Artyom? Dumnezeule,nu credeam ca vei venii !!!

Se intoarse si o vazu. Era Nadezhda. Nici lui nu-i venea sa creada. Multi colegi se adunasera in jurul lui,pentru a-l felicita. Dar el nu baga de seama,doar statea si o privea.

- Ai ramas la fel de frumoasa Nadezhda. Iti vine sa crezi ca au trecut 5 ani?

Era o intalnire colegiala.Trecusera 5 ani de la terminarea facultatii.

- Trebuie sa ma duc la masa mea. Ne mai vedem.

Se aseza la masa. Un zambet cald se schita pe fata lui.

- Doriti ceva inainte?

- O cafea mica,pajalusta !!!!

Isi scoase din buzunarul de la piept tabachera si isi aprinse o tigara.Toata lumea il privea. Ii urmareau toate miscarile.Era un om de succes. Alese cu grija un costum din propria garderoba. Se limita doar la unele zambete care il faceau mai misterios. Nu mai era acel barbat din facultate. Lumea il privea zambind,iradia de un anumit ceva.

- Dansezi? ii soptii Nadezhda la ureche. Asta era piesa noastra,mai tii minte?

- Da,dansez.

Se ridica de pe scaun si o luase de mijloc.Erau numai ei in mijlocul ringului.

- Tu ce ai mai facut?

- Nu prea multe.M-a interesat mai mult sa ajung o femeie de succes.Si pot spune ca am reusit acest lucru. Sunt manager….

Nu apuca sa termine si atunci Artyom o intreba.

- Te-ai casatorit?

- Da ! M-am casatorit cu cel mai chipes barbat..Uite-l acolo,ne priveste.

- Sper sa nu spuna ceva…

- In nici un caz…nu-ti fa griji. Am sa iti fac cunostinta cu el. Il cheama Sasha. Dar tu?

- Eu nu,inca. Nu mi-a suras norocul si in dragoste.

Statea cu capul pe umarul lui. Desi era o femeie maritata si implinita,inca mai avea o oarecare slabiciune pentru Artyom.

- Ce frumos a fost…

Spunand asta,il stranse si mai tare.

- Si eu ma bucur sa te revad,draga Nadezhda. Chiar ma bucur.

Era o durere si o placere in acelasi timp.Se tineau imbratisati si isi sopteau uneori. Dar acest fapt dezgropa incetul cu incetul trecutul iar amintirile le navaleau mintile.

- Eram copii atunci,draga Nadezhda. Eram doi copii frumosi….ne-am simtit atat de bine impreuna. Ma bucur ca iti aduci aminte de mine si ma pui intr-o lumina buna.

- Daca ai stii tu Artyoame….

Atunci,mana lui ajunsese mai sus.Ii trecu usor pe gat,apoi pe sub ureche,fin,si cobora pe spate masand-o usor. Dorintele ii navalisera trupul,si nu o faceau decat sa il doreasca si mai mult. Dar crunta realitate,o trezise din adanca placere si…

- Stai,ce facem? Nu e bine ce facem. De ce ai venit aici? De ce imi faci rau?

Ii dadu drumul lui Artyom si pleca grabita spre toaleta. Scoase din poseta o tigara. Tragea cu atata ardoare; vroia sa se calmeze,vroia sa il uite. Nu e bine,isi spunea des. Nu e bine. Esti o femeie matura Nadezhda !!! Uitete la tine,esti o femeie implinita,si nu ai nevoie de amintiri sa te simti bine. Dar degeaba spunea asta. Dorinta era prea puternica,il dorea,il dorea doar pentru ea. Iesi pe usa,si il vazu. Era la masa si vorbea cu Sasha. Radeau,de parca se cunosteau de multi ani.

- Buna….

- Nadezhda,uite l-am invitat pe Artyom sa stea la masa cu noi.

Artyom o privi in toata splendoarea ei si zambi.

- Artyom,si cum spuneam. Conduc o afacere cu petrol in Extremul Orient,o afacere de milioane. Cei din provincia Vladimir mi-au dat unda verde sa o preiau. Am dat lovitura. Tu? Cu ce mai exact te ocupi?

- Pai conduc mai multe firme aici in Moscova si…conduc o afacere cu gaze naturale in Ekaterinburg.

- A,deci tu esti celebrul Artyom Stoich? Nu-mi vine sa cred.

Dar lui Artyom nu-i pasa de cuvintele de lauda aduse de Sasha. Il macina foarte mult prezenta Nadezhdei.

- Ma scuzati,nu ma simt prea bine. Am sa urc in camera,sa ma intind putin.

In fata liftului,privea la acele numere si numara. De cheia de la camera era prins un breloc pe care scria etajul si camera.

- Grozav,etajul 38.

Se inchisera usile liftului si pornii. Se ghemuise pe podeaua liftului si privea in gol.

- Nu trebuia sa vin ! Nu trebuia sa vin !

Intra in camera goala. Mirosea a parfum de tei. Isi desfacuse cravata si se intinse pe patul confortabil din camera.

- Cioc Cioc.

Doua batai in usa il trezisese din scurta atipeala.

- Cine-i? Nu astept pe nimeni,vreau liniste.

Dar alte doua batai in usa il scoasese din minti. Deschise usa si cand sa spuna ceva,amutii. Era Nadezhda. Era trista.

- Da? te pot ajuta cu ceva?

- Da…..defapt nu. Nu stiu de ce am venit aici. Pa pa

Dar nu apucase sa plece,si Artyom o prinse de mana si o trase inapoi. Se intoarse si il saruta. Mainile lor atingeau fiecare parte a trupurilor. Era atat de bine,un sarut cald si moale. Il dorea,o dorea,se doreau si se sarutau.

- Cat am asteptat ziua asta iubitule. Sa te revad,sa te sarut,sa iti simt trupul gol langa al meu……

- Lasa-ma sa te gust….

Limba lui ii desfacu buzele si se cufunda si mai adanc gustand din dulceata gurii ei. Mainile lui treceau peste tot corpul ei fin si firav. Se simtea coplesita de acele senzatii fine pe care numai Artyom stia sa i le provoace.

- Spune-mi ca ti-a fost dor de mine, spuse el usor.

- Da…

Si o saruta din nou.Ii acoperise gura cu saruturile lui si…

- Cioc cioc. Obsluzhivanie nomerov !!!

Era cel de la Room Service.

- Nu am comandat nimic,striga Artyom.

- Un mesaj din partea domnului Sasha.

Nadezhda amutii. Nu vroia ca Sasha sa afle de aceasta mica aventura,desi il dorea mai mult pe Artyom.

Desfacu plicul. Era un mesaj de felicitare adresat lui Artyom,si o invitatie la barul restaurantului intr-o ora. Probabil Sasha si nici nu-si dadu seama ca Nadezhda nu era. Rasufla usurata  si isi trase breteaua de la rochie peste umar.

- Esti atat de frumoasa, ii spuse zambind usor.

- Eu cobor.

- Mai ramai putin,pajalusta….

- …ne vedem jos !  Te astept la bar.

Isi aranjeze putin parul,zambi si iesi pe usa.