Azi mă bag la sală

De azi gata, s-a terminat cu distracţia. Mă bag la sală.

La început vor trage fiarele de mine, dar în timp voi trage eu de fiare ).

Hai să fie cu noroc ! 

Cât teatru ! Băi da chiar aşa?

Spuneam eu cu mult timp în urmă despre o treabă care mă irită la culme. Nu suport frate, nu suport ! Spuneam clar în articolul ăsta ce şi cum. 

Eh, acum să vă arăt ceva. Vă rog, e musai să aveţi floricele, nu veţi regreta. Până la capăt !

*Vedeţi băi? Vă fac reclamă şi spuneţi că sunt păcătos ).

Acum serios. Aveţi probleme cu capul? Eram acolo oameni buni, în ziua în care aţi filmat tâmpeniile astea. M-am distrat destul de bine pe seama voastră. Ce vă trebuie mă? Bani? Ce naiba tot frecaţi oamenii la cap cu doctrina voastră? Repet intrebarea : pentru voi toate religiile sunt false?

Şi comentariile de la filmuleţul de mai sus, sunt superbe. Numai inteligenţi care citează din biblie, să vadă lumea cât de culţi sunt ei . Deci vă recomand să urmăriţi comentariile. Unii întreabă ceva, iar autorul, evlavios de meserie ), răspunde cu mesaje din biblie. 

Băi falsule! Pe tine nu te duce mintea să răspunzi cu propriile tale cuvinte? E prea mult? 

De acum şi cei mici au Facebook

Unul din cele mai stresante lucruri de pe Facebook : mulţi copii sub 12 ani !

Nu am nimic cu cei mici, îmi plac copii. Bine, doar ăia care sunt bine crescuţi şi nu urlă pe stradă în semn că desenele animate pe care le-au vizionat recent, şi-au pus adânc amprenta. De acum poate ocupaţia principală pe Facebook nu o să mai fie aia de a şterge requesturi de la copii, care dacă m-au vazut ieri cu Cătălina pe stradă trebuie să îmi spună pe Facebook. Da ! Acum au apărut cei de Zibo ! Acum vor avea şi cei mici un site unde vor putea socializa cand vor ei.

Şi asta nu e tot. Zibo.ro pune la bătaie un premiu de 25.000 de euro. Vrei să vezi ce trebuie făcut?   

Acest articol este înscris la campania BlogalInitiative. Implică-te şi tu !  

Telefonul meu şi-a dat ultima…. defapt ultimul beep

După 6 luni şi un pic de la ASTA si trei de la ultimul review al problemelor întâlnite, telefonul meu, Samsung c3050 şi-a dat ultima suflare din motive necunoscute. Vorbeam la telefon şi deodata s-a închis.

Asta a fost ultima suflare, că nu a mai pornit. Nu mai porneşte. Gata !

În ciuda faptului că era destul de low, avea destule funcţii interesante. În materie de sunet în căşti şi player audio, are rival numai la telefoanele astea deştepte. Bate expressu la cur de toată frumuseţea. Cine a avut aşa ceva, nu are ce să reproşeze.

Şi uite că eu acum, după ce ieri am stat fără telefon, am găsit în sertarul din birou un Nokia 1112 cred .

E naşpa şi îmi este efectiv silă de el. Îs sătul de bombe de gen ). 

Piesa săptămânii (24)

Prodigy – Baby’s got a temper

Prea perfectă pentru starea mea

 

Arta “de ce?”

Cateva întrebări după un an jumate de bloggăreală. Intrebări adunate după ce am navigat destul incât să îmi fac o părere, doar aşa, de faţadă. Nu atac pe nimeni in mod direct şi GENERALIZEZ.

De ce cumperi domeniu şi mai plăteşti şi hosting dacă postezi pe blog din an în paşti sau deloc? Pentru ce naiba arunci banii aia pe fereastră?

De ce atunci când un papiţoi de ăsta care îşi cumpără domeniu, începe cu aere si fiţe? Mai ceva ca bloggerii grei?

 Dacă ai blog, de ce postezi rar? Dacă nu ai idei, poţi simplu să faci un săptămânal.

De ce toată lumea vrea să facă avere din blog? La muncă domnilor, la muncă. De câştigat se caştigă, dar mai tarziu . Până atunci, la muncă !

Acum ce mă enervează foarte tare : De ce mama naibii nu am domeniul meu? Până şi capacele de la noile canale de pe strada mea, au inscripţionate nu ştiu ce adresa web. Da da, adresa firmei. Capace de canal cu domeniu? Desigur ! Eu nu sunt cine ştie ce, şi nu am preferinţe, dar mă oftică faptul că încă nu am domeniul meu. De asta plânge Amon la ora asta(2.57 A.M.) 

Jos cu voi, lepădături puturoase !

Mă apucă pe mine jalea atunci când văd că în rep. Moldova toţi înalţii refuză efectiv să îţi vorbească în limba română. Toţi retarzii vorbesc în rusă, exact cum e la noi în ţinutul secuiesc, când retardimea care locuieşte pe aceste meleaguri, refuză să îţi răspundă în română !

Fraza asta m-a scos din minţi : Intrebat daca stie sa vorbeasca in romana, Babenco a raspuns: ” Nu, nu pot sa vorbesc in romana. Sunt batran si nu am nevoie de aceasta limba”.

Proştii pământului, rusofonii naibii care nici măcar ruşi de la ei de acasă nu-s. Ruşi care fac averi pe spinările moldovenilor de rând. Că la urma urmei, ăia sunt bogaţii Moldovei. Nu e nimeni altcineva. Serios acum. Mi se pare atât de penibil şi atât de stupid să văd că vin retarzii din alte părţi şi fac cum vor ei.

La gunoi prostime, la gunoi !

Şi mie îmi place rusa, şi ştiu cât de cât din rusă, dar nu refuz să vorbesc româneşte doar pentru simplu fapt că ştiu rusă.

Cu tot respectul : Idi nahui !

Cine nu ştie ce înseamnă, asta e ! 

Zelist mă vrea la ARTmania, în gaşca bloggerilor ;)

Am primit o invitaţie de la Zelist la ARTmania, să intru in Gaşca Bloggerilor. Probabil cu puţin noroc, voi ajunge la Sibiu peste două săptămâni.

Povestea cu care particip este Scorpions la Craiova şi este împărţită în patru părţi. O puteţi găsi AICI, AICI, AICI şi AICI.

  

Şi acum filmările in care cânt piese de dor şi jale:

 

Acest articol este pentru concursul Zelist şi ARTmania, care îmi pune la dispoziţie nişte premii meseriaşe.

Twitter : #gascabloggerilor 

Poveşti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 4)

Şi aleargă Andy să ne prindă din urmă. Urcăm în tren, ne facem loc printre mulţime şi găsim un compartiment liber. Gata, ăsta era al nostru, şi oricine venea, nu avea loc. Noi vroiam să dormim. Eram plecaţi de o zi şi jumătate de acasă. Ne-am făcut comozi in compartiment, am scos cea mai rămas din mâncare şi ajungem să realizăm că starea de beţie nu ţine veşnic, iar arşiţa o să-şi facă cât de curând simţită prezenţa. Bun bun, stingem, dar cu ce? 

Eu : cătă, da oare More unde a rămas?

More : Da naiba ştie. Lasă că ajungem acasă şi dăm noi cumva de el. .

Eu : Bun!

Am mai stat puţin de vorbă cu Cătă (cu Andy nu prea era de vorbă, aproape dormea=) şi m-am pus la somn şi eu, că nu mai era de pierdut vremea. Aveam un drum lung în faţa, un compartiment în care nu se aprindeau becurile, totul era perfect ! Dar nu apuc să moţăi prea mult că intră naşu.

Naşu : Bună seara, biletele sau abonamentele de călătorie la control !

Mă ridic să iau biletul de la Andy, că el era prea în sevraj ). Intind biletele, şi numai ce face un pas in compartiment. Probabil a simţit ceva, ceva ce i-a străpuns fiecare neuron în parte, că :

Naşu : Mai spălati-vă în dumnezeii mamii voastre !

Şi iese. De ce a zis asta? Păi staţi că nu v-am povestit totul. Noi ne descălţasem înainte să ne punem la somn. Acum e clar de ce nenea naşu a plecat în grabă de la compartimentul nostru? 

Bun. Pe bilet scria că trebuie să ajungem in Bucureşti la 5.30. Perfect, somn !

Numai că, din somnul meu în care mă afundam serios, din visele pe care urmam să le explorez, mă trezeşte cineva. Era telefonul. Mă uit la el şi văd un număr necunoscut. Cine mama dracu să fie? Dar raspund, politicos, aşa cum fac eu deobicei :

Eu : Alo da?

Necunoscutul : Bă Amon, sunt More bă !

Eu : Unde eşti mă tâmpenie?

More : Am plecat cu rapidul de 2.30. Voi de ce aţi plecat mai repede?

Eu : Păi că nu aveam bani de rapid mă ! Tu de unde ai avut bani de rapid?

More : Lasă că vă explic ! Când ajungeţi să mă aşteptaţi şi pe mine….

Eu : da mă da ! Stai liniştit !

Se face 5.30 şi trenul nostru intră în gară. Noi, cu gurile si gâtlejele uscate, ne târam uşor uşor să ajungem undeva. Nu ştim unde mai exact . Tigări nema, apă nema, bani (doar pentru bilete Bucuresti – Adjud). Norocul nostru a aparut din partea lui Cătă, care a intrat în primul magazin şi a cumpărat un bidon de apă minerală şi un pachet de ţigări(chiar dacă el nu era fumător). Apa aia a fost cea mai bună, iar ţigara care a urmat, a fost probabil una din cele mai tari lucruri existente .

Ne-am retras în sala de aşteptare, unde ne aştepta un somn de toata frumuseţea. Poza următoare va descrie perfect calvarul prin care treceam noi atunci. Este poză făcută atunci, cu o tâmpenie de telefon(o aveam eu in dotare)

 Pe la 8 jumate mă trezesc şi nu ştiu ce m-a făcut să privescc spre uşa. La uşa stătea domnul More şi aştepta ca noi să ne trezim. De intrat nu putea să intre, că nu avea bilet. Am pus toţi trei chetă să-i cumpărăm lu’ More bilet. De ce nu mai avea More bani? Defapt cum a venit el cu rapidul, dacă avea mai puţin decât noi? Simplu. De bani a cumpărat tigări şi bere. Cu trenul? Fără bilet (nu ştiu cum ).

Mai stăm cât mai stăm şi hai să ne întâlnim cu Alex. Bun, hai ! Ieşim din gară şi întrebăm o tanti să ne spună cu ce ajungem la Plazza, sau ceva de gen. Ne spune aia, şi ne urcăm in tramvai. De ajuns, am ajuns undeva departe ), în nici un caz unde trebuia . Bilete aveam dar nu le compostaserăm. Noroc prea mult nu am avut, că la ultima staţie au urcat doi jandarmi şi doi controlori. Degeaba le-am spus noi că noi nu ştiam că trebuie compostate, că la noi nu există aşa ceva, să ne ierte că suntem doar în trecere. Răspunsul la toate astea a venit sublim :

Controloru : Lasă-ne bă ! Numai moldovenii pot să facă aşa ceva!

Simţeam cum mi se punea ceva pe creier. Dar în fine. Amendă la RATB ? Bifat ! Am lăsat moartă şi întâlnirea cu Alex şi ne-am întors în Gara de Nord. Din punctul ăsta, urmează un interval de boschetăreală. Apă de la cişmea şi pâine. Rupţi în gură, nu aveam chef de nimic.

La 1.30 ne urcăm în tren şi plecăm. Personal, ce credeaţi? Doar de aşa ceva mai aveam noi bani. Şi chill chill, doar până în Adjud. De la Adjud la Oneşti era ceva în gen : d-zeu cu mila (40 de km).

Pe la 6, Andy o sună pe maicăsa să încerce cumva să ne scoată din belea. În primă fază, maicăsa nu a vrut să audă, dar ne-a sunat după jumătate de oră şi ne-a dat vestea magnifică. Trimise microbuz după noi ! În fericirea noastră, am vrut să profităm şi de ultimele minute petrecute în tren. Ne-am descălţat toţi patru. Mai departe nu vă mai spun(îţi cădea părul din nas, şi probabil daca erai prea mult expus acolo, ajungeai să ai ameţeli). 

The end ! (#gascabloggerilor)

Ce înseamnă un film prost?

Oricum nimic nu-l depăşeşte pe ăsta. Filmul se numeşte Disturbed şi e din 2009.

Ori ăia n-au avut ce face, ori dracu mamii lor ).

Enjoy :

Dar aseara, vroiam să vedem un film. Domnul Coco tot trăgea de noi să vedem nu ştiu ce film. Bine Coco, cum ziceai că se numeşte filmul? Rubber ! Bun, hai să-l vedem.

E practic imposibil să înţelegi ceva din el. E vorba de un cauciuc(o roată de maşină, da), care are viaţa, sentimente şi treburi de gen. Se mai şi indrăgosteşte ). 

Filme de câcăt, oameni proşti care aruncă banii pe fereastră.