Povesti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 2)

Am ajuns intr-un parc, acolo unde era si velodromul.

Ne oprim in fata unui foisor facut din cupru 100%. Stam asa si ne uitam unu la altu si : ” iti dai seama? Daca dau tiganii navala aici?”. Dar in fine, nu stam mult si ne asezam pe o banca sa mancam. Da frate, ne era foarte foame si alt loc mai bun nu am gasit. Imi scot un sandwich si incep sa musc cu pofta. Dar nu dura prea mult acel fenomen placut care se petrecea, ca domnul More deschise borcanul. Cu ce? Zacusca! Doar stiti ca nu-mi place si nici nu o suport. Asta a facut ca eu sa imi iau lucrurile si sa ma duc pe banca alaturata sa pot manca linistit.

Mancam noi linistiti acolo, mai un gat de bere (tuica era pentru seara), si ne trezim cu Politia Comunitara. Pam pam ! Erau doi ciocoflenderi, unu gras si unu slab. Ala gras era mai tupeist )).

Politaiul gras : Sa ai pofta !

Eu : multumesc frumos !

Dupa ce am multumit, am continuat sa musc cu aceeasi pofta din sandwich-ul ala bun ).

Politaiul gras : Ce tricou ai pe tine ma?

Eu ii arat : Immortal !

Politaiul gras : ouuuuu, frumos. Am fost si eu rocker si aveam plete, dar meseria na, m-a facut sa le dau jos.

In gandul meu, bravo tie ma !  Se duce la banca cealalta.

Politaiul gras : Pofta buna baieti.

Nu stiu daca a raspuns unu la urare. Se uita politaiul la tricouri si se opreste la unu. Nu mai tin minte exact, dar cineva avea un tricou cu nu stiu ce iar politaiul a spus ca nu-i place. Au mai stat un pic pana cand :

Politaiul gras : Ce te uiti asa urat bai?

Cata : Eu?

Politaiul gras : Da, tu! Crezi ca toti politistii de aici sunt la fel ca la voi in Moldova?

Cand am auzit, woa…. spume ! Imi venea sa ii arunc cu ceva in cap. Dar nu era loc de asa ceva, ca probabil am fi petrecut concertul la sectie ). Au plecat ei in treaba lor, ne-au urat distractie placuta si bauta intensa. Era pentru prima data cand nu luam amenda pentru baut in spatiu public. Plus ca ne-au laudat. Au zis ca asa se face, bravo noua. Strabati o tara intreaga sa vezi o trupa.

Ok. Am terminat de mancat (am mai lasat cate ceva, oricum foarte putin) si ne-am propus sa cercetam locurile. Stiti si voi, sa vedem unde e velodromul, cum e intrarea, cum sunt oamenii, daca sunt tonete de bautura (in caz ca se termina). Am pus bani si am cumparat o sticla de vin, un vin vechi care avea sa fie inceputul “bucuriei”.

Ora 4.30, ajungem pe velodrom. Sunetistii de la Scorpions faceau sunetul, in germana lor din care nu reuseam sa prind nici un cuvant, desi am facut 8 ani de germana in scoala ). Am asistat la aceste mici probe, noi si inca cativa la fel ca noi, veniti de nu stiu unde. Totul era amenjat bine, cu sunetistii in mijlocul velodromului. Totul era dat in doua, adica de la scena pana la sunet, era un culoar care despartea velodromul in doua. Asa ca noi am luat un cur de loc langa gard si ne-am pus sa bem, sa povestim, sa radem. 

Se face 6. Lumea incepea sa se adune. Am intrat putin pe mess de pe le telefon si aveam offline de la Cosmina, ca cica vine si ea, si daca e sa ne vedem la Craiova. Cosmina fiind din Pitesti, a plecat mult mai tarziu ca noi. Si cum stateam noi acolo, observ imediat langa mine o silueta. In gandul meu, bai asta e Cosmina. Imi seamana a Cosmina.

Ora 8. Lumea era adunata. Andy era beat, noi mai aveam un pic. Stateam exact in fata scenei, cei 4 fantastici, pardon si Cosmina a 5-a, si beam tuica si bere.

In deschidere a cantat o trupa, nu stiu ce trupa, nu-i mai tin minte numele. Au cantat covere si au facut-o bine. Nota 10, plus ca au cantat in deschidere la Scorpions. Bravo lor.

De pe aici incepe caderea ). Ii interzicem lui Andy sa mai bea, fiindca deja se clatina rau. 

Ora 9 jumate :

“Welcome to Humanity, this is Hour 1″ 

Si incepe. Incepe un show de zile mari. Nu apuc sa prind bine prima piesa ca Andy cade secerat. O doamne ). Vai cat pacat ca nu va pot arata cum statea ). Statea in fund sprijinit de picioarele mele, Cata il tine de mana sa nu cada in laturi. Andy mai era capabil sa scoata mana prin gard si sa o fluture, de acolo de jos. Nu stiu de unde, dar a stat un pic si a prins putere si numa ca il vedem trecand prin gard ajungand in culoarul care facea legatura cu sunetistul. Va dati seama? El singur nebun acolo urla cu mainile in aer ! In prima faza l-au cumintit jandarmii care l-au bagat inapoi in multime.

Andy injura. Era suparat ca jandarmii nu i-au dat voie sa stea acolo ).

Andy – Ia dati-va la o parte.

Si iese iar prin gard. La fel, urla, se simtea bine. Au revenit jandarmii, l-au bagat din nou in multime. De data asta il atentionasera ca daca mai iese odata, o sa iasa de tot. Bun ! Cam de pe acum, era ora 10, Andy epuizat se prabuseste. Na belea. Noi radeam si cantam. In cele din urma au venit jandarmii, au intrebat ce e cu el si l-au luat de acolo. Catalin s-a oferit sa mearga cu el. Asa ca, am ramas eu cu More si Cosmina. La Andy in ghiozdan erau toate (telefoane, acte, bani), ca nu se gandea nimeni ca se va ajunge asa ).

Nu are rost sa mai zic despre concert. Atat doar ca a fost bestial si am reusit sa ii vad, live, din fata scenei chiar.

Pe la 11 jumate s-a termina concertul. Eu cu More si Cosmina eram cu zambetele pe buze, cat de tare, o doamne. Acum hai sa ii gasim pe Andy si Cata. Tin sa precizez ca aveam tren la 12.40 si aveam de mers vreo cativa kilometri buni sa ajungem la gara.

Ce s-a intamplat mai departe veti afla in partea a 3-a !

Povesti la gura sobei – episodul 1 : Scorpions la Craiova (partea 1)

Dupa cum am promis, voi incepe un remember la anumite intamplari din viata mea, intamplari mai mult sau mai putin haioase. Vreau sa intelegeti ca nu bat campii si nu o sa duc nimic la extreme. Voi relata cu lux de amanunte(sper), tot ce s-a intamplat in mai multe episoade. Sper sa ma tin de povestile mele ).

 

Prin septembrie 2008 aflu ca Scorpions va concerta in Craiova pe 23 Octombrie. Bucurie mare pe mine, atata timp cat vroiam sa ii vad mai repede. Bucuria era si mai mare cand am auzit ca totul va fi gratuit, deoarece erau zilele orasului Craiova(nu aveam bani, nu de alta). Bine ma, cat de tare. Fara sa stau pe ganduri mi-am sunat niste prieteni si ne-am pus pe pregatit. Marea pregateala insemna sa facem rost de bani, macar 100 de ron sa avem de drum ).

Si trece timpul. Intre timp gasca se anunta mare, circa 4 insi ). Eu, More, Cata, Andy.

Se face 23 octombrie. Pe o zi frumoasa de toamna, ne trezim pe la 2 dimineata din somnul de 1-2 ore dormite pe la Andy. Bausem cateva pahare intre prieteni, o gasca mare care ne imbarbata minut cu minut sa bem, sa bem sa fim fresh la Scorpions.

La 4 fix aveam autobuz spre Bucuresti. Sa nu va ganditi ca am plecat pe la 3.30, sa avem timp sa ajungem. Neah, am plecat la 4 fara un sfert si mai mult am alergat pe un drum de 25 de minute mers normal. Am luat cu noi mancare, doar cat sa tina de o masa, ca trebuia sa mai bagam si cele doua bidoane de tuica in ghiozdan. La autocar am avut prima surpriza, placuta desigur. Ni s-a facut reducere de grup, asa ca in loc de 40 de lei de caciula, am dat doar 30 de persoana. Am dormit ca nebunii in autocar, ca doar altceva nu aveam mai bun de facut.

Acum sa va spun teama noastra, a mea, a lui Cata si a lui Andy. Domnu More avea creasta si un flash in ureche, Un flash prin care se strecura foarte bine un deget jumate. De ce ne era teama? Pai nene, mergeam la Craiova, un oras plin de cocalari si tigani. Si din cate stiu, acesti 2 factori, noi si ei, se imbina ca nuca-n perete. 

Ajungem la Bucuresti undeva pe la orele 8-9 dimineata. Ce sa facem? Trenul spre Craiova pleaca la ora 11. Am luat bilete la Intercity, ca doar acceleratul ne statea in gat si faceam tot atata pana in Craiova. Dar nah, pe moment aveam si nu ne-am mai gandit ca : bai, trebuie sa ne ajunga banii”. Ne-am plimbat pe ici pe colo, timp in care Andy si More se jucau pe scarile rulante. Cum? Se asezau pe balustradele alea pe care pui mana. Pana cand una din ele s-a blocat si a trebuit sa ne facem nevazuti. Asta ne mai trebuia acum, sa mai platim si scara rulanta ). De la cheltuit bani nu ne-am ferit. Ne-am facut poftele asa cum am stiut noi mai bine (fast-food si dulciuri).

Se face 11, ne imbarcam si plecam. Eram fericiti, aveam si de ce. Peste cateva ore bune canta Scorpions . Langa noi, erau niste olteni de la mama lor care ne-au mirosit imediat ca suntem moldoveni. Olteanul, un om trecut de 50 de ani, tot incerca sa-si ridice neamul in slavi, ca oltenii sunt asa si pe dincolo. Noi nu aveam treaba. Pana cand Andy a scos un bidon de tuica din ghiozdan. Desigur, ne-am pus pe drojdit ).

Olteanul – “Da-mi si mie sa vad ce marfa ai acolo !”

Andy – Poftim, raspunse Andy zambind pe sub mustati oferindu-i din plosca cu licoarea vietii.

Olteanul – “Vai de mine si de mine. Nu credeam ca la voi in Moldova se face tuica asa de buna.” , zicand asta, o lacrima i se prelinse pe obraz.

In gandul meu, “mai du-te in aia ! Tuica de perje bai fraiere, habar n-ai tu !”. Omul ne-a multumit frumos, a mai tras doua gaturi si a coborat pe undeva la Pitesti, cred. Urmatorul pe lista? Nasul ). Jucam noi poker pe gaturi de tuica, ne drojdeam bine. Dupa ceva timp eu am zis pas ca nu vroiam sa ajung intr-o stare de leguma. M-au urmat Cata si More. Andy a continuat fara nici un fel de probleme. Deja o luase putin pe ulei, dar continua in ciuda sfaturilor noastre. Va dati seama ca bautura aia era mana cereasca in conditiile in care noi eram treziti dupa 2 ore de somn dupa betie ). Nasul se baga si el in vorba. L-am corupt si pe el si pana la urma a pus sticla la gura. A tras niste gaturi de alea nesimtite de am zis ca se duce jos.

Nasul – “Ah… ca la mine la Botosani”

Opa, moldovean de-al nostru .

Ajungem si in Craiova in jurul orei 2.30 sau ceva de genul asta. Ne luam ramas bun de la Nas si coboram. Eram pe un taram nedescoperit de noi pana atunci. Eram singuri intr-un imens oras, fara sa stim pe cineva. Lasa ca ne descurcam, suntem baieti mari ). Intrebam in stanga si in dreapta cum sa ajungem pe velodrom. Toata lumea ne arata in aceeasi directie. Uite ca erau oameni de treaba si in ciuda faptului ca accentul nostru palea izbitor moldoveneste, ei si-au facut datoria de cetateni si ne-au aratat cel mai scurt drum. Pe naiba scurt. Orase mari, asta urasc la ele. Ca ai de mers pana iti curge sange din nas. Am mers cam o ora jumate daca nu ma insel, ca eram rupti toti patru in gura. Cand sa intram intr-un magazin sa ne luam tigari, un grup de tigani/coca ne taie calea. Nu s-a luat nimeni de noi, si-au continuat drumul, doar ca unul a scos o replica inteligenta.

Cocalar X – “Vartale da ce gaura ai in ureche vere. Hai ca iti dau eu o bucata de teava de 20 sa iti bagi acolo”

Se referea la More. Cred ca aia a fost una din cele mai bune replici, marca Coca/tigan . Si-a depasit limitele ).

Tigari? Aveam. Bautura? Aveam. Mancare? Aveam. Asa ca ne-am decis sa ne refugiem in parcul in care se afla si velodromul sa mancam. 

Va urma !