Poate maine…

[Ce voi scrie de acum, in acest capitol “Poate,maine…” este inspirat din realitate. Orice asemanare este pur intentionata. Asadar,sper sa va placa]

– Si acum… ce fac?

Statea in camera de zi si privea o poza veche. Gandul ca a pierdut ce era mai important in viata lui,il macina crunt.

– M-ai parasit…

Iubita lui pierduse lupta cu cancerul. Nu schita vreun gest, incerca sa fie tare.

– Mama a pleca dintre noi cand eram prea mic, nici nu am cunoscut-o. Acum tu?

Dupa un an

Trecuse un an de la tragicul eveniment din viata lui. In ciuda acelui eveniment, Alexandr’ continua. Dar renuntase la prieteni; era doar el.

– Domnule Alexandr’ !

– Da Ioana?

– Cina e gata.

Se asezase la masa.

– Ioana,hai stai jos. Stai si mananca cu mine.

– Dar nu pot domnule, am atata treaba…

– Lasa treaba, doar sti ca esti preferata familiei.

– Multumesc domnule.

– Ioana,iti multumesc.

– Pentru ce domnule Alexandr’ ?

– Nu-mi mai spune domnule, am 24 de ani. Iti multumesc ca nu ai plecat, si ai ramas loiala in aceasta “familie”. In schimb toti au plecat, numai tu ai ramas.

– Pai tatal dumneavoastra…

– Da, asa este, dar nu erai obligata sa mai ramai, el ti-a oferit asta, nu eu…

– Asa este, dar aici am ajuns sa vad ca am exact ce am nevoie. V-am considerat si va consider familia mea… Dar… nu vreau sa te superi pe mine.

– De ce sa ma supar? Pentru ce sa ma supar?

– De ce ai ales stilul asta de viata, dupa nefericitul eveniment? Unde sunt prietenii tai?

– Cred ca e mai bine asa.

– Nu ! Nu e bine deloc. Lasa afacerile tatalui tau, stii foarte bine ca ai oamenii care fac asta, dar tu te incapatanezi sa iei parte la tot. Ia-ti un timp, iesi undeva, bea ceva, apoi ai sa te simti altfel.

Cazuse pe ganduri. Isi aprinse o tigara si…

– Asa crezi tu ca e mai bine, Ioana?

– V-am mintit eu vreodata, domnule? Sunt sigura ca Darya si-a dorit sa fi fericit in continuare.

Auzind aceste cuvinte, se ridica de la masa spargand farfuria.

– Da-mi cheile de la masina !

– Care din ele? Ii raspunse Ioana amuzata, nestiind ce chei sa ii dea.

– Oricare !

Isi luase sacoul pe el, luase cheile din mana Ioanei, o saruta apasator pe frunte si…

– Multumesc Ioana ! Si… apropo, geniala cina.

Si plecase in graba. Isi scoase telefonul si forma un numar.

– Alo?

– Alexandr’?

– Da Vladimir, eu sunt.

– Dupa atata timp… ce faci?

– Lasa asta, unde esti?

– In vechiul pub cu niste prieteni. Sarbatorim !

– Foarte frumos din partea voastra. Uite ce… vreau sa imi cer scuze pentru…

– Hai scuteste-ma cu scuzele. In jumate de ora sa fii aici.

– Dar…

– Nici un dar. Dupa atata timp aud de tine, si crezi ca ratez acest prilej de a sta la un pahar cu tine?

– Bine…

– Vechiul pub, jumate de ora.

Se urca in masina si pleca. Din acel moment, isi lasa totul in urma. Vroia ceva nou, sa treaca mai departe.

– M. Pub, a ramas la fel. De cand nu am mai fost aici.

Statea in masina in fata pubului si privea usa de la intrare. Era constient in adancul lui ca orice decizie va lua, va fi una decisiva.

Isi lua inima in dinti si cobora din masina. Cu pasi marunti se indrepta spre intrare. Intra in pub. Analiza cu privirea toate mesele si se opri la un chip cunoscut. Era Vladimir.

– Curaj Alexandr’ ! Curaj. Hai aseaza-te, ti-am pastrat un loc si… ca sa vezi, zambind, unde iti placea tie.

– Privet domnilor, buna seara domnisoarelor.

– Ce bei ? Barman ! Tot ce consuma el, e din partea casei.

– Dar nu e nevoie… poftim? Tu?

– Hai, lasa. Oameni buni, faceti va rog cunostinta cu Alexandr’.

[…]

– Vladimire, nu s-a schimbat nimic. Totul a ramas intact, dupa cum vad. Si ma bucur enorm sa vad asta.

– Pai a avut cine sa aiba grija. Stiam ca intr-o buna zi, te vei intoarce aici.

De la masa alaturata, era privit insistent de catre o superba domnisoara. Dar nu-l prea interesa.

– Vladimire, inca un rand te rog.

– Asa te vreau !!!

Se ridica de la masa si pleca spre bar. Alexandr’ ramasese la masa cu acei necunoscuti, care il priveau insistent. Asteptau ceva de la el, dar nu, nu era persoana potrivita. Intre timp se intoarse Vladimir cu doua sticle in mana.

– In seara asta, alege domnul Alexandr’ ce bem. Deci… Alexandr’, ai onoarea. Tequila sau Whisky ?

– Amandoua…

– Hai Alexandr’, treci mai departe. A fost, stiu, doare, dar trebuie sa mergi mai departe. Nu are rost sa te inchizi in tine. Mergi mai departe.

Privi paharul, isi aprinse o tigara si…

– Sa stii ca asa am sa fac.

Se ridica de la masa in privirile nedumerite ale celorlalti si se indrepta spre masa alaturata.

– Buna seara. Nu prea ma pricep la agatat si chestii de genul, dar am sa incerc.

– Lasa formalitatile si te rog, aseaza-te.

– Alexandr’.

– Kristina, incantata.

[…]

– Poate ne mai auzim, cine stie.

– Pai nu poate, de ce nu?

Ii scrisese numarul de telefon pe un servetel si…

– Eu trebuie sa plec. Mi-a facut placere, si uite aici ai numarul meu. Cand vrei…

– Si mie mi-a facut placere.

….Se ridica si pleca. Se uita in urma ei,zambind si…

-” Vezi ca nu e greu?”,spuse Vladimir apropiindu-se de masa la care statea.

– E superba Vladimire !!! Ai vazut cum ma privea? E exact ce am nevoie.

– Poftim o tigara si… continua.

– E exact ce am eu nevoie. Am simtit acel ceva, pe care l-am pierdut acum ceva vreme. Vreau sa fie a mea, in toata splendoarea ei…

– Hei,mai usor. Deabia ai cunoscut-o.

– O invit maine in oras. Apropo, o cheama Kristina.

– Off, draga prietene. Te-ai indragostit. Stii tu,dragostea asta e….

-” boala grea, stiu” zambind isi stinse tigara.

Se ridica de la masa si…

– Barman !!! Pentru vechiul meu prieten, aici de fata, care mai nou conduce acest pub, pune te rog piesa lui de suflet.

– Multumesc Alexandr’. “Still Loving You” frumos,frumos…ma bucur ca nu ai uitat

– Cum as putea sa uit?

Ramasera amandoi putin pe ganduri,si…

– Mai canti Vladimire?

– Mai cant, dar de placere. Nu mai sunt in trupa. S-a cam dus treaba…

– Dar cum asa? Stiu ca aveati succes.

– Da,aveam. Dupa ce am semnat contractul si dupa ce a aparut destul profit sa reusim si in Europa, Igor si Viktor au fugit cu profitul in Statele Unite. Desigur, puteam sa facem banii inapoi, asta nu era o problema,dar… dar ne-am gandit, eu si chitaristul ca e mai bine sa oprim totul, si sa ne vedem fiecare de vietile noastre. Cine stie, oricand,poate vom mai face ceva.

– Vladimire, oricand, daca vrei sa mai cantam ceva, sa sti ca o voi face cu multa placere.

– Multumesc.

– Eu voi pleca. Nu mai raman, oricum…multumesc.

– Nici o problema Alexandr’, sper sa ne auzim mai des.

Si pleca. Inima lui incepuse sa bata din nou. Pe fata lui puteai citi un subtil zambet, pe care fara sa vrea,il afisa. Scoase telefonul si forma numarul Ioanei.

– Ioana, scoate sticla de Jack si… pana ajung eu, sa termini ce mai ai de facut.In seara asta, bem amandoi.

– Dar domnule….

– Nici un domnule, fa cum am zis.

Inchise telefonul si isi continua drumul prin metropola moscovita apasand mai tare pe pedala. Se gandea doar la Kristina si gonea nebuneste.

Ajunse acasa, parca masina si o lua la fuga spre intrarea in casa.

– Ioana !!!

Striga fericit.

– Da domnule?

– Vino !!!

O lua in brate, o ridica in aer…

– Multumesc !!!

O saruta apasator pe frunte…

– Maine iti maresc salariul. Plus un concediu de cateva zile, unde vrei tu.Spui unde si pleci.

– Pentru ce domnule?

– Ti-am spus, nu-mi mai spune domnule.

– Dar?

– Nici un dar. Pentru ce? Am sa iti spun . Ai facut ce ti-am zis?

– Da. Mai am un pic si gata.

– Lasa asa, adu ce ti-am zis si hai in living. Pregateste si o narghilea.

Si se pusera amandoi in living. Ioana nu prea intelegea comportamentul lui Alexandr’ si incerca sa afle.

– Ioana, iti multumesc pentru cuvintele din seara asta, si ca m-ai facut sa ies dupa atata timp. Sa vezi, am cunoscut o fata, superba.Imi place, nu ma pot gandi decat la ea.

– Nu-mi spune Alexandr’…. te-ai indragostit?

– Da Ioana.

– Si m-am intalnit cu vechiul meu prieten, Vladimir. A cumparat el vechiul pub. Si chiar m-am simtit bine in seara asta. Hai sa ciocnim un pahar, pentru tine, draga Ioana. Sa traiesti. Si vreau sa te vad si pe tine intr-o buna zi, cu un barbat langa tine, care sa te pretuiasca.

-” Ei Alexandr’…”,rosise putin, “eu nu am noroc la baieti”

– Ma faci sa rad. Si tocmai de aia, sa te gandesti unde vrei sa pleci si sa nu eziti sa ma anunti.

– Ei,nici vorba…

– Sa nu mai aud nici un cuvant. Fa-ma pe mine fericit. Macar atat pot face pentru tine, du-te, distreaza-te, si apoi mai vorbim. Maine imi spui unde vrei sa pleci. Gata, esti libera pentru azi.

– Pai e cam tarziu…

– Desigur,cum doresti.

– As vrea sa te mai intreb ceva. Maine ai sa o scoti in oras?

– Da, cred. Dar, poate maine iesim noi doi la o cafea, sa vorbim despre concediu.

– Minunat. Multumesc… sa ai o seara minunata in continuare.

– Si tu.

Ramase singur pe canapeaua din living, tragand din narghileaua care usor se stingea.

– Imi pare rau Darya, dar trebuie sa merg mai departe. Sper sa ma ierti.

[…]
Ioana se trezise in dimineata urmatoare cu o usoara durere de cap. Se aranjase si se pregati pentru ziua ce tocmai incepuse. Il gasise in living pe Alexandr’, cu sticla de Jack goala in mana. Dormea.
– Oh…Alexandr’, ce dezastru ai facut aici. O sa imi ia toata ziua sa curat aici.
– “Nu cureti nimic…” spunand Alexandr’ ridicand putin capul pe de pe canapea. “Vino te rog, aseaza-te langa mine”
– Buna dimineata…
– Hai pregateste-te, iesim in oras la o cafea. Ce credeai? Ca am uitat?
[…]
Dupa vreo doua ore, se intoarse Alexandr’ acasa. Intre timp Ioana era la aeroport; Alexandr’ se tinuse se promisiune.
– “Acum sunt singur in toata casa”, spunand asta zambind isi scoase o tigara. Statea la masa din bucatarie si fuma usor. Dupa ce isi terminase tigara, isi aduse aminte de Kristina. Apela numarul ei si…
– Buna Kristina…
– Buna, cu cine vorbesc?
– Cu Alexandr’, ne-am cunoscut aseara la bar.
– Da desigur. Chiar asteptam telefonul tau.
– Ti-e foame?
– As putea sa mananc ceva…
– Pai cum facem?
– Ora 6, hotel Moskova.
– Perfect.
Inchise telefonul. Un moment de tacere il invalui complet. Dar isi lua inima in dinti si se ridica de la masa.
– “Ai intalnire Alexandr’, ce astepti?”, balbaind cuvintele deschise usa de la garderoba. Alese ceva simplu…
[…]
Se facuse ora 6. Intre timp Alexandr’ ajunse la restaurantul din hotelul Moskova.
– Numele va rog ?
– Alexandr’…
– Ah, ma scuzati. Haideti sa va conduc…
O zari. Era minunata; Kristina statea la o masa langa fereastra mare si privea pierduta fantana arteziana puternic luminata.
– Buna seara…
Atunci isi intoarse Kristina privirea spre el si…
– “Buna Alexandr’ “, un zambet cald ii accentua privirea.
– Doriti ceva de baut inainte?
– “Da…”, nu apuca sa termine ca il intrerupse Kristina.
– Ca deobicei. Stai linistit, e un vin bun. Ai incredere.
Zambi usor si…
– Spune-mi Kristina, cu ce te ocupi?
– Pai… am terminat management la Universitatea din Moskova si…
– Frumos, felicitari !
– Si acum sunt la firma la tatal meu. Dar…
– Eu?
– Da, tu !
– Eu inca invat de la tatal meu. El vrea sa se retraga si sa ma lase pe mine succesor. Am terminat si eu facultatea, dreptul mai exact…
– Sa inteleg ca tatal tau e in domeniu, de ai ales dreptul…
– Nu tocmai… sa zicem ca detine actiuni in afaceri cu gaz prin Extremul Orient.
– Foarte interesant… Si in rest? Cu ce te mai ocupi?
– “Pai prieteni, iesiri, mai mult am….”, nu apuca sa isi termine fraza si…
– V-ati hotarat?
– “Da”, continua Alexandr’, “specialitatea casei”.
– Buna alegere domnule!
Seara continua in liniste. Felul lui Alexandr’ de a fi o atragea complet pe Kristina.
– Alexandr’…
– Da Kristina?
Si nu apuca sa isi continue fraza ca o lacrima i se prelinse pe obrazul stang.
– “Ce s-a intamplat”, o intreba cu tarie si ii saruta mana.
– Nimic, doar ca…
– “Asta este seara noastra”, ii sopti usor la ureche, “e prea minunata si nu are rost sa o stricam”.
– Esti minunant Alexandr’!
– Hai sa iti arat ceva, vrei?
Un zambet ii inunda chipul…
– Da…
– Pai hai sa mergem.
Iesisera din restaurant. In fata lor se opri limuzina de lux pe care Alexandr’ o detinea.
– “Ce masina detine domnul”, spuse ea usor privindu-l pe Alexandr’, “mergem cu taxiul?”
– Poftim cheile domnule! O seara buna sa aveti in continuare.
– Ah… sa inteleg ca e a ta!
O privi putin, zambi si ii deschise portiera.
– Sa mergem! Nu ti-am zis ca vreau sa iti arat ceva?
Si plecasera. Nici unul din ei nu zicea nimic. El conducea incet pe strazile Moskovei, ea il privea uneori dar nu indraznea sa spuna ceva. Dupa cateva zeci de minute ajunsesera. Alexandr’ cobora repede din masina si ii deschise portiera Kristinei. Ii saruta mana si…
– Am ajuns draga Kristina.
Iesi din masina placut surprinsa de frumoasele lui gesturi.
– Hai…
Facu cativa pasi, lasandu-si in urma pantofii si se opri.
– Doamne, e superb.
O intreaga metropola se afla la picioarele ei.
– Aici obisnuiam sa vin cand eram mai mic. Dar hai mai sus pe stanca.
O prinse de mana si o ajuta sa urce.
– Nu-ti fie frica. Nu-ti dau drumul.
Se priveau in ochi, in lumina lunii.
– Esti minunata…
Nu apuca sa termine si ea il saruta scurt. Zambi putin si o saruta usor…
Acum erau doar ei, in lumina lunii, deasupra lumii ca doi copii.

[Dupa 3 ani]
– “Kristina?”
– “Da… dragule ?”
– “Te iubesc.”
Spunand asta, ii saruta apasat fruntea si se ridica din pat. Kristina, zambi si…
– “Si eu te iubesc, dragul meu Alexandr’…”

Frumusetea dintre ei doi prinse contur in cei trei ani in care traisera impreuna.
Intre timp, cei doi se casatorisera. Avusesera o nunta de vis, asa cum numai in basme gasesti.
Dar poate te intrebi acum, tu cititorule, ce s-a intamplat cu cei doi… cu Alexandr’ si Kristina… cu Vladimir. Vei afla in cele ce urmeaza. Aprinde-ti o tigara, toarna-ti un pahar de vin rosu si scufunda-te in fotoliul tau confortabil de langa semineu.

[…]
– Unde te pregatesti dragule?
– A ajuns Vladimir acasa. A venit azi noapte din turneu… dupa atata si atata timp. Hai sa luam micul dejun, ii spun Ioanei sa pregateasca ceva si apoi, daca vrei, poti sa ma insotesti la intalnirea cu Vladimir.
– “Hmm…”, stand cate secunde pe ganduri, “cred ca am sa raman acasa”.
– Cum doresti.
Si zambind cobora in living.
– Alexandr’ stai… iti suna telefonul.
– Ah… multumesc.
O saruta usor si raspunse.
– Alo?
– Privet Alexandr’ !
– Zdrastvuite !
– Sunt Vladimir omule, ce faci?
– Ah… Bine. Tocmai ma pregateam sa ies, sa vin spre aeroport sa te iau.
– Nu mai este cazul. Am ajuns mai repede, am luat alta cursa. Hai la bar.
– Bine, ne vedem acolo.
Inchise telefonul, cu un subtil zambet…
– Ce zambesti asa, dragule?
– A ajuns Vladimir. Ma intalnesc cu el in jumatate de ora la barul lui. Hai te rog, nu vrei sa vi si tu?
– Hmm, nu. Lasa, du-te si distreaza-te… eu te astept acasa. Ne auzim mai tarziu.
– Bine Kristina. Te iubesc.
O saruta lunga si pleca.
– Cheile ! Perfect mod de a incepe o zi.
Intre timp, la bar ajunse si Vladimir. Era impreuna cu iubita lui Katia.
– Draga mea, il cunosti pe Alexandr’, nu-i asa?
– Da, il cunosc.
– Bun, atunci nu te deranjeaza daca l-am invitat si pe el aici, ca nu l-am mai vazut de ceva vreme.
– Nu-i nici o problema dragule.
Alexandr’ intra pe usa. Cerceta putin fiecare masa si se opri.
– Alexandr’ ! Bunul meu prieten…hai aseaza-te.
– Vladimir, bine ai revenit. Bine ai ajuns acasa. Cum a fost?
– Alexandr’, bunul meu prieten. A fost experienta de neuitat. Am cantat in toata Europa, am vandut peste 200 de mii de unitati. In sfarsit avem succes.
– Ma bucur sa aud draga prieten. Ma bucur ca ai reusit ce ti-ai dorit.
– Tie cum iti merge? Cum merge cu Kristina?
– Este exact ce mi-am dorit. Merge foarte bine. Kristina este persoana de care aveam nevoie.
– Ma bucur sa aud asta. Asadar…
[Dupa 1 luna]
– Kristina, ce s-a intamplat?
– Nimic Alexandr’… doar ca…
– Doar ca ce? Si aseara ai fost la fel. De cateva zile te nelinisteste ceva. Spune-mi te rog, vreau sa te ajut.
– Uite Alexandr’… te iubesc. Suntem noi, suntem fericiti, ne iubim…
– Da, dar ai ceva ce ma nelinisteste. Nu inteleg tristetea de pe chipul tau. Daca ne iubim si suntem fericiti, atunci de ce esti trista?
– Nu as vrea sa suferi Alexandr’… nu vreau sa suferi. Nu meriti asta, esti un om bun, esti exact ce are nevoie o femeie.
– Asa…
– Pai…
– Pai ce?
Se ridica de la masa si se opri in dreptul ferestrei.
– Te rog, stai jos si… asculta-ma.
– Nu pot, lasa-ma aici, te ascult de aici.
– Imi pare rau ca te-am mintit…
– Cat timp?
– Nu asta e important… te rog, aseaza-te langa mine. Vreau sa ma privesti in ochi si sa ma accepti asa cum sunt. Sa accepti ceea ce iti voi spune.
– Cine?
– Dimitr’…
– Dimitr’?
Se intoarse spre ea si se aseza. Ii lua mana si…
– Cand ti-am pus acest inel pe mana, mi-ai jurat ca vei…
– Da Alexandr’… da, stiu asta ! Dar…
– Dar ce?
– Voi pleca… te rog iarta-ma. Te rog iarta-ma, nu merit un barbat ca tine !
– De ce acum?
Se ridica de la masa si suna la un taxi.
– In 10 minute vine taxiul… am sa vin intr-una din zile sa imi iau lucrurile. Nu am nevoie de nimic…
El ramase la masa si o privea.
– Poate, maine… imi voi da seama ca am gresit. A venit taxiul !
El nu scoase nici un cuvant. Se ridica de pe scaun si…
– Mai ramai putin…
Il privea, o lacrima ii strapunse obrazul palid.
– Te rog iarta-ma. Si… iti multumesc pentru tot. Iti multumesc pentru fiecare secunda petrecuta cu mine… acum trebuie sa plec.
Si iesi pe usa. In urma ei, ramase doar o subtila mireasma.
————

“Poate, maine…” este una din incercarile mele de a prinde, cea mai frumoasa poveste de dragoste dintre doi prieteni. Imi pare rau ca, poate nu am reusit sa intru mai in detalii. Cauzele sunt multe, dar… Multumesc pentru poveste. Multumesc ca mi-ati inspirat o poveste frumoasa. Poate asa a fost sa fie.
Multumesc !
By Amon
@Toate drepturile rezervate.

3 comments

  1. Travis Bickle · · Reply

    Nu ai talent. Oricine poate scrie lucruri siropoase fara o reala valoare artistica asa cum faci tu. Cei care iti spun ca esti talentat si ca scrii frumos probabil nu au prea multa experienta cand vine vorba de lectura, pentru ca daca ar fi avut, si-ar fi dat seama ca ‘textele’ tale, care nu sunt altceva decat o insiruire de clisee, sunt la granita dintre penibil si stupid. Deschide-ti ochii. Poti sterge commentul dupa ce il citesti, nu l-am scris pentru cititorii tai ci pentru tine. La fel de bine poti sa imi si raspunzi, ca sa le demonstrezi lor cat de adevarat esti, si mie cat de penibil poti deveni. O zi buna.

    1. iti multumesc foarte frumos pentru aceasta parere. Daca ai fi observat, nu am incercat sa par interesantul pamantului si nici talentatul universului in ale scrisului. Am scris aceste lucruri pentru ca asta am simtit. Si ai observat si tu mai jos, jos de tot, ca este exact ce am vrut sa prind din povestea unora. Nu am vrut sa inventez apa calda, stai linistit!

  2. mie mi-a placut :)))

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: