Poveşti la gura sobei – episodul 2 : Haggard la Cluj (partea 2)

După ce un unchi de-al meu a acceptat să ne ducă, am răsuflat uşuraţi amândoi. Deocamdată era bine. M-am aşezat pe o bancă, mi-am aprins o ţigară şi m-am pus pe aşteptat.

 

Pe la ora 4 a apărut şi unchiumiu. Cu zâmbete largi şi multă voie bună, plecăm spre Bacău. Cine naiba ştia ce vom avea noi de îndurat? După o oră de mers şi multe planuri, ajungem în Bacău. Doamna de la ghişeu a vorbit frumos, ne-a dat bilete. După ce i-am povestit tot, a început să râdă, şi o mai şi înjurat-o. La 5 jumate trebuia să vină trenul, dar doamna ne-a spus că e posibil să întârzie câteva minute. Se face şi jumate… nimic. Fără un sfert, nimic. Dacă trecea de 6 fix, intervenea o problemă. Nu mai prindeam legătura din Paşcani de la 7 jumate. Se face 6 şi apare trenu. Într-un fel sau altul, aveam nevoie de o minune, ori foarte multă vale, ca trenu să zboare cumva. Ne-am urcat în tren şi hai. Nu aveam stare, trebuia să prindem acea legătură, ca să ajungem cât mai repede în Cluj. 7 jumătate ne prinde undeva la 10 km de Paşcani. Te caci.

 

Eu : Lasă Radule! Ajungem în Paşcani şi prelungim biletele la casă. Trebuie să fie un tren acum recent.

 

Radu : exact, stai liniştit!

 

Ajungem în gară la Paşcani, undeva pe la fără un sfert. Mergem la casă şi….

 

Eu : Sărut mâna doamnă ! Noi tocmai am pierdut legătura de Cluj de la 7 jumătate.

 

Tanti : dă-mi să văd ! Da, înţeleg. Şi vreţi să continuaţi drumul? Sau vă întoarceţi la Bacău?

 

Eu : mergem doamnă la Cluj !

 

Tanti : staţi să mă uit când e legătură.

 

Mă uit la Radu, zâmbesc, el la fel…. dar nu durează mult :))

 

Tanti : Aveţi tren la 1.30 !

 

Am simţit atunci că îmi pica ceva în cap.

 

Eu : Cum doamnă? Altu nu e?

 

Tanti : Nu, îmi pare rau.

 

Eu : noi trebuie să ajungem până la ora 7 în Cluj, chiar nu e altă variantă?

 

Tanti : Altă variantă nu e. Dar ajungeţi la 7 şi 20 în Cluj…

 

Eu : staţi aşa doamnă !

 

Până la urma urmei am stat şi am discutat cu Radu. Altceva nu aveam mai bun de făcut. Concertul era la 9, aşa că aveam timp să ajungem ;)). Am luat două bilete de 1 jumate. Era deabia ora 8 :). Ce era de făcut? Hai să mâncăm şi noi ca oamenii, sau nu prea :)). Intrăm în sala de aşteptare… Imagine dezolantă. Geamuri sparte, frig ca afară, beţivani care dormeau pe bănci. Dar lasă, stăm aici să mâncăm măcar. Scoatem şi ne punem să mâncăm. Nu luăm prea multe muşcături, că beţivanul care era pe nişte bănci undeva la caţiva metri în faţa noastră, se apleacă puţin şi vomită. Dupa scena macabră, mă uit la Radu, el se uită la mine rămas la fel de uimit ca şi mine, radem şi continuăm. Cel puţin eu nu am probleme de astea, adică dacă văd unu că borăşte, mie nu-mi vine rău.

 

În fine, terminăm de mâncat….

 

Radu : Hai Amon să explorăm Paşcaniul.

 

Eu : Hai !

 

Da nu aveai ce să explorezi :), e mai mult un sat cu blocuri :)). Păcat că nu mai am telefonul ăla vechi, că filmasem vreo 4 filmuleţe. Facem câteva ture de peron şi ne retragem în sala de aşteptare. Afară nu era de stat, era frigul de pe pământ. Am intrat in sală şi de aici se petrece o treabă foarte hazlie :)).

Ne aşezăm pe băncuţe şi încercăm să dormim şi noi cumva. Dar nu se petrece nimic, că intră un beţivan ratat. Face câţiva paşi şi se bagă în vorbă cu o doamnă care aştepta şi ea trenul. Stau aia, vorbesc acolo până când intră nevastă-sa. La fel de borâtă, beata ruptă, crăcănată şi tot ce mai trebuie.

Beţiva : Ha, că ce faci aici? Nu-mi vine să cred că ai ajuns să mă înşeli tocmai cu curva asta?

Mormăie beţivanu ceva şi….

Beţiva : Gata, plec !

Si pleacă beţivanca. Beţivu, hopa după ea. O prinde, îi trage două peste faţa, aia urlă că o omoară. Apoi îi explică ăsta ca nu e nimic şi că ea e singura femeie din viaţa lui. Apoi se întorc ăştia amândoi în sală. Beţivul se bagă înapoi în vorbă cu doamna aia şi….

Beţiva : Gata ! Mă duc înapoi la mine acasă la Galaţi, îmi iau copii pe care nu-i am şi plec în lume.

Beţivul : Stai un pic, că nu s-a întâmplat nimic.

Beţiva : gata !

Eh… şi se ridică beţivul nostru de pe bancă, o prinde pe aia de gât şi o propteşte de zid spunându-i :

Beţivul : taci dracu din gură!

Îi mai aplică câţiva pumni cu toată forţa în faţă şi gata. In primă fază, am râmas uimiţi amândoi, dar după  hai să râdem. Spectacolul a fost de 10 stele :).

Intr-un final se face ora 1.30, asta după mult frig, multe ture de peron. Plus că ne-am murdărit şi în fund că ne-am aşezat pe ceva care era murdar de ulei ars. Vine trenul şi urcăm, dar mai multe în partea 3.

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: