Copil fiind, gadgeturi n-aveam

Eu m-am născut într-o familie de oameni decenţi şi cumsecade. Traiul nostru nu a fost ieşit din comun, a fost doar decent, câştigul familiei fiind să acopere strictul necesar şi puţin pe lângă. Dar în legătură cu copilăria mea… Eu am avut doar o răgălie de 386 care mergea când era soare afară. Şi oricum, dacă mergea tot nu stăteam la el, că avea nişte jocuri puşcate şi îmi era lene.

Şi ce făceam eu de dimineaţă până seară? Ce făceau şi părinţii noştrii. Toată ziua bună ziua pe ici pe colo. Copilăria a fost copilărie. Cu jocuri inocente, certuri inocente, ieşiri la cofetărie, sucuri Cico şi multe altele. Plecam dimineaţa şi veneam pe la ora 1 să mănânc şi apoi plecam iar şi reveaneam pe la 9-10. Nu aveam telefon, nu aveam iPad, nu aveam nimic. Să ne strângem toţi, aveam de bătut un sat întreg să adunăm toată lumea. Dar ce conta? Era super fain. Şi ţin minte că mă rugam de mama să îmi cumpere şi mie un joc pe televizor, Sega sau Terminator să mă joc şi eu. Dar ea refuza foarte frumos cererea mea spunând că atunci când am să fiu mare, îmi va cumpăra. Şi cu acest zăhărel m-a purtat mulţi ani, până când mi-am cumpărat un pc mai performant (pentium3). 

Şi porcării făceam şi noi. Mergeam la furat de cireşe, plecam peste dealuri şi văi fără să ştie careva, ne băteam între noi cu beţe etc. Dar la noi n-a venit vreodată poliţia. Pe noi nu ne-a scos nimeni de la dezintoxicare. Şi noi nu fumam :).

Există acum mai mult de 10 adolescenţi dintr-o 100 care nu au încercat etnobotanice? Nu!

Am văzut şi când lucram. Nu punem rataţii care oricum făceau scandal, că aşa e în natura lor. Majoritatea bătăilor aveau ca punct o gaşcă de copii de 14-17 ani. Se băteau pentru fete, băutură sau să arate care e mai tare.

Şi acum ăştia nu mai ies afară dacă nu au ce face. Dacă nu au bani, gata, baricadă în casă. Şi noi nu aveam bani cu zilele şi stăteam de dimineaţă până seara.

NOI – VOI 

Cofetărie – Club

Jocuri inocente – WOW, C.S,

Pupici pe obraz – Sex

 Suc – Alcool

Aer curat – Ţigări

Ieşiri în parc – Etnobotanice(tot în parc)

Aveam şi noi treburile noastre, dar nu chiar aşa. Acum mergi pe stradă cu frică, că un copchil rupt de etnobotanice bagă cuţitul în tine. 

One comment

  1. asa e din pacate….dar noi avem amintiri dintr o copilarie simpla dar speciala;asa ca niciodata nu i tarziu sa fi copil

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: