Şi dacă am fi oameni?

Şi dacă totuşi noi am începe să fim oameni?

Asta e o întrebare pe care aş vrea să şi-o pună majoritatea. Cum ar fi ca cel de lângă tine să accepte, să te preţuiască pentru ceea ceea ce eşti şi ce faci, să înţeleagă lucruri simple şi să-ţi zâmbească?

Omul ca individ modern este extrem de egoist. Nu vrea să împartă nimic, nici măcar să scape un zâmbet din adâncul sufletului. Nu, e prea mult. Dacă tu ai ceva, un cineva de lângă tine va încerca să te fure cu neruşinare. Dacă îi iese, atunci se va ridica triumfător călcând cu bocancul pe capul tău strigând victorie.

Am simţit pe pielea mea anumite răutăţi, anumite măgării făcute de alţii, doar aşa pentru amuzament sau pentru simplul fapt că aşa au considerat. Asta se trăieşte zi de zi, nu e doar un caz anume. Sau atunci când te duci la o petrecere, bairam sau alte de gen, te pui la masa ta şi observi cum câţiva şoşotesc cu sloganul : ”ce plm caută ăsta/asta aici?”. La întrebarea asta, un răspuns frumos ar fi : ”păi a fost invitat, nu înţeleg care este problema ta vis-a-vis de această situaţie.”. Dar răspunsul în majoritatea cazurilor sună cam aşa : ”haha, ce fraieră e gazda că a invitat-o.” Asta se aplică peste tot, aşa e?

Ai păreri? Nu cred, nu mai eşti atât de prost să nu vezi unele lucruri. Nu mai eşti atât de idiot să nu vezi că cel din faţa ta se uită urât la tine :), chiar dacă ascunde asta. Vrei dovadă? Intră în vorbă cu respectivul :).

Şi după dialogul întâmplător de mai sus, tu ai două soluţii : 

1. Te faci că nu auzi sau că nu ai văzut că s-a arătat spre tine, şi îţi continui activitatea în funcţie de eveniment. Nu-ţi fă griji dacă lumea se opreşte şi îţi face loc, asta e doar ca să aibă de cine râde. 

2. Observi tragicul eveniment, îţi torni un pahar şi îţi aprinzi o ţigară. Alegi să mai înghiţi în sec câteva minute, că oricum seara e stricată. Termini, mai rămâi câteva minute şi te pregăteşti de plecare. Îţi ceri frumos scuze de la gazde, invocând un motiv mai bun sau mai rău, saluţi frumos lumea inclusiv retarzii şi pleci.

Dacă tot suntem la petreceri şi evenimente, aici tot timpul va exista un nene care să strice. Un nene prost crescut, care reuşeşte prin ”gingăşie” şi proasta educaţie să ofere momente unice de tandreţe cu cel de lângă(adică ce am zis mai sus 🙂 ).

Aşa că oameni buni, de dragul nostru, al vostru, al tuturor. Încercaţi să fiţi oameni. Lăsaţi ura asta nemărginită că nu vă duce nicăieri.  

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: