Sunt și unii părinți

Mă uitam acum câteva zile la o emisiune pe nu știu ce canal. Stați liniștiți că am dat din greșeală-nu mă uit decât la meciuri.

Și am făcut mai multe comparații între ai mei, ai prietenilor mei și a unor cazuri diverse. Și am ajuns la o singură concluzie : Unii părinți distrug viețile copiilor prin impunerea unor principii.

Fiecare copil de pe lumea asta visează să ajungă ceva. Să facă ceva ce îi place și să fie independent. Dar ce face atunci când unul din părinți sau toată familia îi impune să facă un ceva anume? Ce se întâmplă atunci când copilului i se toarnă pe gât desfășurarea vieții lui pe planurile părinților? Nu ați înțeles la ce m-am referit? E simplu.

Exemplul e următorul.

Copil se naște, crește, ajunge la școală și termină 8 clase. De acum începe iadul lui. Părintele îi bagă pe gât să se ducă la un anumit liceu și să facă un anumit profil. După ce termină liceul, copilul nu are de unde să aleagă, că deja ai lui i-au scris ce trebuie să facă. Și copilul nostru se duce undeva unde nu-i place. Nu zic că nu termină facultatea… o termină și ajunge să își găsească un job. Desigur, părinții tot în capul lui sunt(am o dovadă superbă, tocmai de aia scriu asta) și îi toarnă ce să facă. Îi toarnă ce să facă cu salariul, ce femeie/bărbat să aleagă, ce casă să-și facă și ce nație de plod să facă. Face un copil și totul se repetă. De data asta cu buna educație oferită de bunici. Normal că omul nostru ajunge la 40 de ani cu o viață de tot rahatul, cu monotonia de rigoare, cu o femeie nefericită și un copil care nu are parte de prea multă atenție. De ce se întâmpla asta? Pentru că acel copil, care acum e la vârsta maturității n-a făcut ce i-a plăcut. Nu, el a făcut ce i s-a impus.

Nu zic să fie lăsat în pace chiar așa, dar să se pună accent și pe ce vrea el. Ce hobby-uri are, ce vrea cu adevărat să facă. De asta se divorțează, de asta există scandaluri. Știu asta, că mergeam când eram mai mic în vizită la niște familii și se vedea pe fața lor nefericirea. Plus că le dictau copiilor și câteva palme zdravene.

Și când auzeam pe la serviciu la mama pe colegele ei care vorbeau:

– Cum, da fata mea are numai 10 pe linie și se duce facultatea aia și o să fie inginer pe stație orbitală.

O să fie pe naiba. O să scape din mâna voastră și la facultate o sa fie prietenele căminului cu consecințele de rigoare. Copii nedoriți și dinalea.

Hai spuneți. câți copii sunt oameni cu capul pe umeri dat fiind că au fost ținuți în lanțuri? 2-3?

De asta, orice om are nevoie de libertatea de a lege, de a face ce vrea după bun plac. Să fie autonom.

*acest articol participă la SuperBlog 2011, etapa 14.

2 comments

  1. eternallnight · · Reply

    am fost asta vara la un festival in tg. Ocna , si la un moment dat, mam dus sa caut un WC ca imi exploda vezica. Pe drum ce sa vezi? O tanti, mai de vreo 120kg asa, isi batea copilu cu bestialitate… Si copchilu urla, si sorasa ii mai scapa vreo palma(2-3) . Ma duc, imi fac nevoile, ma intorc dupa vreo 10 minute, Fatzila, inca dadea in copil…. Eu nu am inteleg astfel de femei in veci.
    Si mai sunt multe, cade copilu, si in loc sa vezi daca sa lovit , ii mai tragi si tu vreo 2-3 palme, asa ca sa nu mai cada.

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: