Din obișnuință

Oamenii se schimbă. Petreci multă vreme cu un om, îi vezi defectele, calitățile, îl sprijini, te prijină, ajungi în cercul lui de prieteni, îi vezi pornirile, îl vezi cum se descurcă la fiecare hop și cum trece peste, te atașezi.

Dar vine o vreme în care acel om gustă din altceva. Se atașează de alt stil de viață, iubește altceva. La început crezi că e doar o mască, o încercare de banal. Dar ajungi să constați cu stupoare după un timp că defapt omul de care te-ai atașat nu a fost niciodată așa cum ai crezut. Ajungi să-i vezi adevărata față, adevăratul stil de viață. Defapt ajungi să vezi că a ajuns să fie exact cum era înainte. Ajungi să vezi că toate încercările tale de a avea lângă o persoană de încredere, o persoană bună, diferită de stilul zbuciumat pe care îl adoptase înainte au fost zadarnice.

Și ajungi să vezi cu ochii tăi, să constați cu stupoare că persoana x, nu s-a schimbat. E la fel cum era înainte de a te cunoaște pe tine. Și nu e vorba că te doare, nu… chiar nu doare. Dar te simți penibil, te simți aiurea și nu poți să înțelegi cum de a ajuns așa. Și ajungi să îți pui niște întrebări de gen : cum mă, chiar așa?

Acum la final, am o întrebare.

Cum vă ține sufletul să fiți asemenea jigodii? Ăia care se simt desigur, nu bag pe nimeni în oală în mod direct.

Și nu de curând am avut ocazia să văd un lucru frumos. Un gest foarte frumos pe care mă bazez și eu. Persoana x a încercat să recâștige pe cineva. Eu am tăcut și am stat în umbră urmărind ce se petrece. Văzând persoana x că nu reușește să facă ceva, a lăsat totul baltă dar amiabil și s-a mulțumit cu : ar fi o onoare să rămânem prieteni, măcar prieteni.

Și asta mi-a plăcut, m-a uns la suflet.

De ce trebuie să existe doar câțiva care să gândească așa?

Și oricât s-ar părea că eu sunt la pământ și nu o duc bine deloc, vreau să se știe că nu e așa. Sunt fericit, sunt cel mai fericit om. Am și eu problemele mele, dar cu toate astea sunt fericit. Am toate motivele să fac asta.

Schimbări? Uite că și articolul ăsta e scris în stil vechi, așa cum o făceam înainte. Chiar mă bucur că mai am acel feeling, o scânteie, un suflet cald și un zâmbet larg. Chiar mă bucur.

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: