Enigma Matildei (episodul 2)

Partea I

Continuare :

Ion : Da gând negru ti mașină vecine.

Vasile : Poati doar așe, dar tari nu mi di înțeles Matilda. Di câtiva zile șede supărată…

Ion sorbind o gură din vinul roșu, proaspăt scos din butoi : Ei da poati îi așa, că na, femeile astea…

Vasile : Da Ioane, dar civa civa tot o neliniștește. Și gânduri negre mă macină.

Ion : Las că nu-i bai. Toate astea or trece sau o să hie așa cum o vrea bunul Dumniezău.

Ecaterina : Am făcut niști poale-n brâu și-ți pun pentru acasă.

Vasile : bine Ecaterină!

Termină stacana de vin, le mulțumi celor doi și plecă spre casă. În drum spre casă se tot gândea la cum să facă să o înțeleagă pe Matilda. Inima lui de țăran era mâhnită. Ajunse acasă, iar Matilda tot pe prispă, tot pe gânduri.

Vasile : Seară bună Matildă!

Matilda : seara bună bărbate.

Vasile : Da ci ți bai iară? Ci gânduri negre te macină amu?

Matilda : Apăi nic bărbate.

Vasile : Apăi spuni Matildă, că mi-oi fași gând negru și ți-oi pocni două di nu ti vezi. Da tu di nic n-ai chef. Și amu văz că nu mai fași muncili casei.

Matilda : Da hai bărbate, șezi amu pi scăunel și hai di mâncă.

Vasile : Io nu mă mișc d-aci până nu grăiești.

Matilda : Păi hai amu șezi și mâncă, pi urmă-ți voi spuni.

Se așeză Vasile la masă, Matilda îi puse de mâncare într-o oală frumos smălțuită și se așeză lângă el.

Vasile : Ci muiere ești tu? Treburi nu fași diloc, toată ograda îi plină, toati orătăniile fac ca toți drașii prin coteții. Pun sama că niși la ele nu te-ai dus să li pui di mâncari.

Matilda : Gânduri negre mă mașină Vasile. Di câteva zile nu mai pot să mă odihnesc noaptea. Și uiti așa, șed di dimineață pân hăl di noapte aci pi prispă. Și mă gândesc așa la ce-o mai fi zilile di pi urmă.

Vasile : Da grăiește Matildă. Să nu-mi hie di ghini merindea di amu ti înțeleg.

Matilda :  Vasile… atingi-mă aci pi burtă.

Vasile puse lingura jos își ridică mâna aspră și o atinse pe burtă.

Matilda : Vasile, aci îi copilul tău.

Vasile se ridică de la masă trântind oala cu mâncare.

Vasile : Da ci grăzovenii grăiești tu acolo Matildă? Apoi numa timp di făcut copchii am eu amu?

Matilda tăcu și începu să plângă.

Vasile : Aci îi treabă necurată. Apăi numai bunul Dumnezeu știe cum ai tu copchil.

În mintea lui Vasile, toate lucrurile o luau la vale. Nu știa ce să creadă, dar un lucru îi era puțin sigur. El nu avea cum să fie tatăl copilului. Eu nu se mai culcase cu Matilda de multă vreme, iar burta Matildei încă nu era crescută.

Vasile : Eu mă duc să mă întind puțin. Doamne ferește dacă adevăr grăiești.

Va urma sau to be continued! =)))

One comment

  1. sper sa continui povestea

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: