Senzații (2)

– Patul este gol, patul a rămas gol și rece. Stau în capăt sprijinit de perete uitându-mă la acest imens pat. E rece, e gol. Nu e nimeni să deranjeze cerceaful alb… nu e nimeni să mă privească.

Așezat în capătul patului, sprijinit de peretele rece, cu sticla de Jack în mână și fumând o țigară, o țigară amară înmuiată de lacrimi.

– În aceeași stare te găsesc și acum.

– Da! Și așa mă vei găsi multă vreme. Glasul ei mă bântuie și parcă simt că e aici, cu mine în cameră, dar nu mă poate atinge. De ce tocmai ea? De ce s-a dus? Atât de tânără, atât de frumoasă, atât de calmă și iubită.

– Pentru că toate au un rost!

– Ăsta e rostul? Așa este scris pentru mine? Așa este scris? M-aș fi bucurat nespus dacă era în viață măcar pentru o secunda, cât să-mi zâmbească cu fața ei blândă și caldă. Cât de frumoasă, așa de frumoasă.

– Așa dragă îți era?

– Da, o iubeam, o iubesc și o voi iubi mereu, chiar dacă ea este în cer și nu simte asta. A murit iubindu-mă. A murit gândindu-se la mine, gândindu-se de ce nu sunt acolo să o apăr.

– Păi asta și ziceam…. ăsta e destinul. Pentru toți este scris câte ceva.

– Dar nu să moară așa….

– Acum de ce stai acolo și plângi?

– Pentru că uite patul…. e gol. Uite în această cameră, e goală. E doar fum. Simt că e aici, dar nu mă poate atinge. Am să trăiesc cu acest coșmar toată viața. Am să trăiesc așa, în singurătatea mea.

– Nu-mi este milă de tine! Poți să zaci așa cât dorești. Mâine o iei de la capăt.

– Atât de fin îi era trupul, atât de fierbinte, lipit de al meu iar eu o țineam în brațe. Îmi zâmbea și mă ruga să nu-i dau drumul. Doar atât a fost, i-am dat drumul de mână pentru câteva ore și s-a dus….. Îi sărutam buzele moi și calde, îi sărutam fruntea și tremură de emoții. Îi șopteam des la ureche că o iubeam.

– Ești conștient că așa ceva nu o să mai existe niciodată. Ea nu mai există. Ea a murit, i-a fost răpită viața și acum nu poți face nimic decât să săruți crucea de la căpătâiul ei și să așezi o floare.

– Dă-mi-o înapoi!

– Nu pot!

– Dă-mi-o înapoi! Am să mor de dorul ei, am să zac așa până când am să-mi dau duhul și voi merge la ea, acolo, unde e ea, unde mă așteaptă.

One comment

  1. ahahahahahahahahahahah

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: