Zile fericite din viața fiecărui om

 Citește, asta în cazul în care n-ai altceva mai bun de făcut.

Te trezești într-o superbă zi de luni undeva mai dimineață așa. Ieși afară să zici bună dimineața unui soare și realizezi că de fapt soarele nu-i acolo. Un ger de minus nșpe miliarde grade îți bate fruntea și o ploaie rece și măruntă îți strică buna dispoziție. Nu-i bai, continuăm. Intri înapoi în casă și te duci la baie ca tot omul și…. și și și? Normal, nema apă! Încă zâmbim fericiți. Toate au un rost așa e? Când ceva merge prost, chipurile alte două lucruri merg bine. Cine mama dracu o zis căcatul ăsta, lege să-i fie pentru eternitate.

Ziua încă era superbă. Caut în dulap o bluză mai groasă că deh, cam gata vara. Nu găsesc decât una cu imprimeu pentru copii, whatever. Sunt atât de slab încât mă pot îmbrăca cu hainele unui copil de 12-13 ani. Unde e bluza mea de șmecher de la Umbro? La dracu, am uitat-o în mașină când veneam de la Brașov. De ce eram la Brașov? Chiar nu contează. Dacă sunt prost, prost rămân.

Nu este nici o problemă, zic asta, îmi pun ce mai era de pus în bagaj, îmi pun laptopul în husă și ies pe ușă. Totul merge bine până la capătul străzii, normal, ca la proști. În gândul meu : Băi fraiere, dar tu ți-ai luat banii la tine? Nu, nomal că nu.

Mă întorc acasă, deja ziua era izbită de toți pereții. Dar nu, încă mai aveam speranțe. Ies iar pe ușă, de data asta incui și ușa, un lucru uitat cu 5 minute în urmă și plec. Sun la taxi, că ploua oricum și îmi stricam laptopul. Tot nu pot să înțeleg de ce naiba dispecera răspunde după mult timp. Înțeleg că ai comenzi, o vai nșpe milioane, dar nu tot timpul bre. Îmi răspunde, cer politicos un taxi în fața bisericii din 6 martie. 2-3 minute îmi zice și închide. Și stau, stau, și sun iar.  Îmi răspunde tipa și începe să zică că fac mișto de ea, că dau comenzi ampulea și că benzina cine o plătește. Eu îi zic calm că există o singura biserică în tot Cartierul 6 martie, de fapt 2, dar doar una e funcțională din toate punctele de vedere. Ea se scuză că vezi doamne, o trimis mașină la biserica ortodoxă din Buhoci(aia e în construcție), nici măcar sfințită nu-i. În fine, își cere scuze și îmi trimite altă mașină.

Urc în taxi. Unde mergi prietene?

La ieșire spre Bacău, acolo unde se stă la ocazie, zic.

– Nah, cam greu să te ia cineva la ocazie, că vezi tu, e luni și lumea nu are timp.

 Stau și întorc capul spre el, îl privesc cu o scârbă(nu cred că aș fi vrut să mă văd în oglindă) și îmi zice.

– Te duc eu cu 100 lei.

– lăsați!

– Cât e mă băiatule 100 lei?

– Nene, eu mă duc cu 10 lei. Dacă am noroc, mă duc cu 5. Așa că oricât aș da la ocazie, tot nu dau 100 lei. Chit că stau 15 minute să mă ia cineva.

– Cum vrei. Eu ți-am făcut o ofertă.

Nu mi-a mai trebuit nic. Nu i-am mai zis nic. Prostul copacului. De unde paștele mă-tii să-mi permit să dau 100 lei până la Bacău? Cine mă crezi? De unde crezi că-s venit? Din flori? Fac bani la matriță? Cobor din mașină, îi dau la fraier 6 lei și plec. Stăteam și așteptam, în capul meu toate gândurile posibile. Oprește unul și îmi zice că merge la Bacău. Frumos din partea lui.

Numai că efectiv nu aveam nevoie de discursurile lui. Era un fel de sectant de ăsta de-mi spunea că Dumnezeu este pretutindeni, problemele vieții sunt din cauza păcătoșilor și trăgea de mine să merg la ei, la adventiștii de ziua a 6-a, în fine, ceva de genul ăsta. Pe urmă m-a întrebat ce religie am, i-am zis normal că-s catolic botezat. Atunci s-a schimbat foaia. Eu sunt păcătos, că ascult după un bătrân care guvernează lumea(adică papa). Am tăcut, n-am zis nimic. Ajung la Bacău, îmi dă cartea de vizită, îmi zice că nu trebuie să plătesc nimic. Zic mulțumesc și merg spre stație, timp în care dau drumul la cartea de vizită care se duce undeva într-o baltă. Fac ceva pe biserica voastră, serios! Acum stau într-un loc nou, alt apartament și aici e undeva mai departe. Am așteptat autobuzul, da nici că ar fi venit ceva. Am zis să merg pe jos, 2-3 stații, că frig era afară de mureai, partea 2. Și merg merg dar ce să vezi, 2 autobuze deja treceau. În gândule meu : asta nu e ziua mea fericită, în nici un caz.

Mă uit la telefon, 4 mesaje. Ce naiba? O tipă mă tot caută, ce să fac dacă sunt frumos? Nu e vina mea, i-am căzut cu tronc. Dar i-am zis că nu se poate, că sunt rușinos, că nu pot să vorbesc cu o fată față-n față și etc etc. V-ați prins, n-a mers și ea tot insistă. Nu e bai, nu mă deranjează. Ce să fac dacă-s frumos?

I-am răspuns la mesaj și am continuat drumul. După câțiva zeci de m, realizez că m-am rătăcit și merg spre necunoscut. Mă uit înapoi, nimic, mă uit în față iar nimic. Unde sunt? Nu știu. După 30 de minute de învârtit prin frig, ploaie și dinalea realizez că m-am învârtit în jurul blocului, doar că eram pe partea aialaltă și nu-mi dădeam seama.

Și așa intru în bloc, urc până la etajul 4, intru în apartament, nimeni acasă. Îmi aprind o țigară pe balcon, normal, toate gândurile mele sunt tot mai sumbre și negre. Bag picioarele în tot și gata. Vorba colegului e apartament : Băi, așa mă apucă pe mine să zbier prin casă și apoi îmi trece. Interesant. Mă uit la ceas, 11.59. Am uitat să zic, mă uit la și 59 la fiecare oră posibilă din zi și noapte. Dacă mă trezesc noaptea și mă uit la ceas, este și 59. Aproape că-mi vine să trântesc tot ce găsesc în cale. Și acum, la acest rând, este 10.59. Se poate?

M-am pus totuși de am mâncat și eu ca omul, am tras niște filme și m-am liniștit în patul meu de cleștar. Am adormit la un moment dat. Dar m-am și trezit, la 18.59(era ceva normal). Am ieșit pe balcon, am fumat o țigară, m-am enervat că în mașina din fața blocului cânta o piesă mișto(era mișto cândva) și am intrat în cameră. Am luat sticla și m-am pus pe băut. Am băut, mult, chiar foarte mult. La un moment dat am început să plâng , muzica era la maxim, eu plângeam. Că nimeni nu mă iubește și porcării de genul ăsta. Că acum de ce sunt singur și nu am pe nimeni. Că am fost cu una și dânsa o plecat în țări străine și m-o lăsat – normal, ce dracu să vadă la un țăran de satul catolic? Că de ce m-o lăsat, că de ce nu mă mai iubește, așa și pe dincolo, că după o poveste atât de frumoasă cu prinți și prințese, etc etc etc., ea a plecat. Păi vă zic eu!  Nu există așa ceva :). Normal, plângeam degeaba, de fraier și de cât de mult nu mă ducea mintea să realizez că și-a bătut pl de mine într-un stil barbar.

Trecem mai departe.

Tipa care mă tot căuta se supără pe mine. Eu fiind într-o stare de ebrietate excelentă, dansând prin casă în pielea goală, încerc să mă fac cât mai nevăzut de la laptop. Dar atunci mă caută lumea. Și s-a legat de mine, că de ce beau, că iar beau, că etc etc și etc. Și eu zic că nu-i mama să-mi țină morală și să mă lase în pace că n-am chef. Pe urmă se oftică și zice că nu mă mai caută. Eu zic bine, nu-i bai.

După asta mai beau cât mi beau și într-un moment de “neatenție” îmi dau duhul pe recele parchet al camerei, lovindu-mă destul de dur la cot. De aici intervine somnul, dulcele somn al beției crunte și tot de aici mi se rupe filmul.

One comment

  1. Draga Andrei. Nu merita ceea ce faci tu. Lasa toata treaba asa. Revino-ti, trezeste-te. Vorba ta, cine face rau unui suflet nu merita nici macar o amarata de lacrima.
    Toate se vor rezolva. Nu plange, nu te plange ca nu ai pe nimeni. Sunt atatea fete care ar da orice sa fie cu un baiat ca tine, asa ca chill out. Ea nu a meritat nici macar sa-i zambesti, asa frumos cu o faci tu. Fetei asteia de tot te cauta, de ce nu-i dai o sansa?
    Stiu ca commentul meu pare lame, dar intelegi tu la ce ma refer.
    Hai, ai grija de tine!

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: