Tabăra CronOs – Dâmbul Cetății (partea 2)

N-am mai apucat să scriu partea 2 din tabăra experimentală de astă vară din diverse motive. Dacă vă mai aduceți aminte de acest post sau de acesta, am zis să scriu și partea 2 din frumoasa tabără de la Păuleni-Ciuc. Nu am să scriu pe zile și nici ceva prea amănunțit.

Am zis în partea 1 că am lucrat pe vatră, cel puțin eu în majoritatea timpului. Am făcut parte din echipa experimentală(asta vedeți și în poze, echipa). Am stat și pe sit dar nu am intrat prea adânc pentru că erau cei experimentați(arheologii mai exact) care scoteau totul la suprafață.

Organizarea

Organizarea a lăsat loc de bună ziua. Totul a fost făcut cu cap pentru că așa trebuie făcut un lucru. De s-ar mișca toate lucrurile așa peste tot, am fi și noi mai civilizați. Era normal, am mers după un orar, după niște reguli, dar cu toate astea toată lumea s-a simțit extraordinar. Majoriatatea fiind adulți, majoritatea studenți, am respectat tot ce ținea de reguli stricte, curățenia care trebuia menținută în permanență era făcută nu că trebuia, ci că fiecare are educație și cei 7 ani de acasă.

Mâncarea

Mâncarea a fost foarte foarte, pot să o mai zic o dată, bună. Florin, Alina și încă o doamnă(cu scuzele de rigoare, nu-i mai țin minte numele), se ocupau cu mâncarea. Dimineață luam micul dejun apoi stăteam la cafea, țigară și începeam lucrul. Între 12-14, luam prânzul care era consistent. Ciorbă frate, ciorbă de la mă-sa de acasă, ciorbă  cu două dejte de zarzavat(așa cum îmi place mie), carne de miel/vită/porc apoi felul doi. Seara o masă pe la orele 19-20, plus desert și totul era perfect. Vreau să spun că am mâncat foarte bine. Nu știu dacă există locații în care am mâncat mai bine. Sau da, este una. Tabăra de la Ocna Sibiului din vara lui 2011. Acolo a fost mâncare foarte bună.

În fine. Aici a avut și un alt farmec. Mâncarea era făcut acolo la butelie, aragaz, că gaz nu aveai de unde în vârf de deal. Zic de mâncare și am să laud tabara asta mult timp pentru că totul a decurs așa cum trebuie. Și nimeni, dar absolut nimeni, nu a avut nici un fel de probleme de mâncare. Indigestie, sau grețuri și chestii de gen care ar fi putut face destul necaz.

Vremea

Chiar dacă era iulie iar prin țară era canicula de pe lume, nu prea ne-am gândit atunci când am plecat de acasă că trebuia să luăm și ceva gros în caz de orice. Eu am luat un hanorac și o pereche de pantaloni lungi să am noaptea să dorm în cort. Atât!

Deși e polul României, ziua era extrem de cald. Caniculă și toate cele. Am făcut insolație prin ziua 4 sau 5, m-a luat cu amețeli, friguri, dureri de cap dar mi-a trecut. În fine, deși ziua era foarte cald, seara te puteai arunca în foc că tot frig îți era. Era pe extreme. Vă dați seama că în cort aveam noroc de izobrene și păturica subțire pe care o aveam noi. Chipurile, măcar le aveam. Și am stat la discuție dacă să mai luăm un bagaj în plus cu toate astea. Au fost și câteva furtuni care ne-au dat bătăi de cap. Nu ne-a intrat apă în cort și nici vântul nu ni l-a luat(dacă la asta v-ați gândit).

Oamenii

Era un grup de studenți din București care erau la istorie. Apoi Hanna Szonda care era unguroaică dar știa foarte bine limba română. Ea e studentă la arhitectură în București. Încă un cuplu care era foarte simpatic, Adrian și Andreea dacă nu mă înșel. Oamenii din organizare, arhitecții, domnul Björn Briewig – un german simpatic și plin de tatuaje, flașuri în ureche care zicea tot timpul : Munca, munca! Vorbeam cu el în engleză sau rusă pentru că română știa foarte puțin. La câta germană am făcut eu în generală și la câtă mai știam, era normal să nu deschid gura în limba germană :)).

Au mai fost persoane dar spre rușinea mea, nu prea le mai țin minte numele. Cu toate astea, am descoperit niște oameni de nota 10. Oameni cu care te puteai înțelege. Nu știu dacă îi voi revedea, nu am de unde să știu, dar vreau să se înțeleagă că m-am înțeles foarte bine. S-au legat prietenii, s-au legat anumite legături și totul a decurs bine.

La final

Totul a fost ceva de neuitat. Nu știu dacă voi mai avea șansa de a merge într-o astfel de tabără. Așadar, un sincer mulțumesc pentru cei care au făcut posibilă această mică excursie. Mulțumesc oamenilor din organizare că m-au tratat egal cu toți deși eu nu aveam nici cea mai mică cunoștință despre arheologie. Mulțumesc pentru această perioadă 9-16 iulie 2012, mulțumesc tuturor. A fost frumos. Din anumite motive, anumite lucruri nu mai sunt cum erau atunci. Asta este.

Dacă nu voi mai apuca, deși am promis când am plecat că îmi voi face simțită prezența și vara viitoare, le urez succes tuturor în toate și multă sănătate. Să vă meargă bine în toate. Pentru organizatori : Toate laudele și sper să continuați încă 80 de ani cu aceste frumoase tabere. Felicitări!

O poză frumoasă la final.

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: