Cum să ierți?

Sau de fapt, cum să uiți?

Ieri stăteam de vorbă cu un bun prieten care mai mult sau mai puțin este în situația mea. În fine, eu am ajuns în pragul 4(ultimul), mai exact indiferență și nepăsare.

În fine. Și el stătea și se minuna, cum de se poate întâmpla așa ceva. Simplu, i-am zis de la început.

De iertat, toată lumea iartă. Dar de uitat? Este mai greu.

Acum realizez că ultimele săptămâni au fost momente unice pentru mine. Am reușit să-mi întrec orice limită, am reușit să-mi văd limitele în orice. Și sincer, nimănui n-am vrut să demonstrez ceva. Doar mie, atât, doar mie. Mă bucur că știu de acum ce pot face și unde pot ajunge dacă nu stau la locul meu. Dar și să ajung acolo, voi avea grijă să nu mi se mai întâmple nimic. Deabia aștept cântarea de sâmbătă :)).

Așa. În legătură cu tovarașul ăsta al meu care s-a pârlit într-un mod barbar, știu că față de mine este cu capul pe umeri și nu se duce direcția arătură. Mă întreb cum reușește🙂.

2 comments

  1. Dacă-i vorba de A., eu îl iau de soț!

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: