Ce urmează după despărțire? Haos!

Cu toții am trecut prin cel puțin o despărțire. Cu toții am iubit, cel puțin o dată și cu toții iubim. Indiferent de cum suntem noi ca oameni, buni, răi, sensibili, duri ș.a. Toți iubim. Îmi aduc aminte de o fostă bună prietenă, foarte rea de fel care zicea că nu iubește și nu o interesează. S-a îndrăgostit până la urmă de băiatul ce o iubea, s-a îndrăgostit nebunește și după ce băiatul ăla s-a săturat de toate fazele ei, ea s-a împotmolit. Nu-mi venea să cred ce îmi zicea, nah, eu o știam de fată dură cu toți.

Despărțirea, în toată splendoarea ei, este un lucru nasol din toate punctele de vedere. Degeaba zici că ai trecut, degeaba zici că nu-ți pasă. Vine noaptea, te pui în pat și te apucă gândurile. Faptul că X-leasca îi spune lui Y-sescu că nu mai vrea o relație, pe moment să zicem așa, nu e chiar așa de dureros. Repet, nu e chiar așa. Ce urmează însă, e rupt din iadul sentimentelor. Practic totul este legat de fosta sau fostul. Vorbim totuși de relații lungi, nu de câteva zile, te iubesc după prima zi și pa. Vorbim de relații lungi ce implică sacrificii, dragoste adevărată, minciuni frumoase și așa mai departe.

Ce-i drept, eu nu am știut niciodată să fac față unei despărțiri. Pur si simplu, m-am închis în mine și am refuzat categoric să ies în lume. M-am închis în casă, am băut de foarte multe ori, am fumat mult, n-am mâncat și am dormit rar. Nu am reușit niciodată să zâmbesc sau să trec cu capul sus mai departe. Indiferent a cui a fost vina, eu mi-am tras-o asupra mea și de aici m-am închis în mine.

În fine. Eh. Oricum am privi o despărțire, nu are nici o parte bună. Pur și simplu nu e nimic bun într-o despărțire. La mijloc au fost sentimente, la mijloc au fost atâtea și atâtea. Nu poți rămâne prieten, nu poți să privești persoana cu care ai fost altfel decât a fost.

Imaginează-ți doar : Ai făcut dragoste cu x-leasca, iar după te-ai uitat în ochii ei și i-ai spus că o iubești. Dar sincer. Și vorbești cu ea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat pe urmă.

Îmi dau seamă că probabil voi declanșa reacții cu acest articol, dar este doar un articol – o părere sinceră.

Zilele trecute am văzut reacții din partea fostelor prietene ale unor prieteni. Nu contează asta.

Când ai persoana de care te-ai îndrăgostit nebunește, în brațe și o săruți, îi spui cât este de frumoasă și că practic zâmbești datorită ei, iar ea face doi ochi mari. Ce frumos poate să fie, un sentiment atât de blând și frumos. Dar apoi pierzi tot, pierzi totul. Te gândești că nu mai poți să faci astfel de lucruri pentru că persoana pe care o iubești nu mai este disponibilă pentru tine. Și să mergi mai departe, să găsești pe altcineva, este foarte greu după o relație lungă.

De ar fi totul simplu după, ar fi super.

Continuare…

7 comments

  1. In sfarsit o postare frumoasa!

  2. Câtă dreptate ai amoane!…nici nu ai idee..:(

  3. Frumoss!!

  4. Baga’ne in melancolie…

  5. […] venit vremea să scriu continuarea la postul ăsta. V-a plăcut, nu v-a plăcut, v-a emoționat sau nu, v-a deranjat prea tare sau v-a băgat în […]

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: