Bassul este un instrument frumos

Sau cum m-am apucat eu de bass.

Unii din voi se miră acum, că ce vrea să zică ăsta aici.

Chitara bass…..

M-am apucat târziu de chitară bass, undeva la vârsta de 15 ani. Până atunci? Eram paralel cu orice înseamnă instrumente muzicale(nu că acum aș fi altfel).  Când eram copil vroiam să cânt la pian. Îmi plăcea foarte mult cum sună pianul. De unde atracția pentru pian? Tatăl meu, un mare admirator al formației Beatles, mi-a pus piesa Imagine de la John Lennon. Pffff.

Cum nu erau atunci posibilități ca acum, financiare, am mers mai departe. Apoi am vrut să cânt la tobe, dar din start, au picat și ele. Ați văzut cât costă un set bun de tobe? Doar așa ca fapt divers :)), vă dați seama că nu aveau ai mei de unde să-mi cumpere așa ceva.

Și așa a trecut vremea, am fost la școală ca un băiat bun și educat, nu mi-am mâncat toată mâncarea din farfurie, am crescut și am ajuns la 15 ani. Eram la Dizel și ascultam muzică. Vorbeam de unele altele, până când în playlist ajunge Manowar – Warriors of the World. Nu știam ce instrument făcea chestia aia, dar suna al naibii de bine. Și îl întreb pe Dizel de instrumentul ăla, și mă întreabă uimit : Da îți place ție bassu mă? Da ce are? I-am dat apă la moară și a pus un clip în care vroia să-mi arate cât de mișto poate să fie bassul. Perry Mason by Ozzy live 1996. Mă-sa!

Și la două luni după episodul ăsta, domnul Dizel s-a prezentat la mine cu o chitară bass. Nu era cine știe, nu era un bass de firmă, ci o mamă Rusie de la ea de acasă de undeva din anii 60′. Mufă în 5 pini, 3 doze, 4 potențiometre și 5 butoane(nu le-am găsit întrebuințarea niciodată). Oricum, faină chitara. Dar falsa, se dezacorda în secunda 2, făcea masă la mufă ș.a. Nu era bai – pe ea am învățat degetație. Cântam zi și noapte pe ea, îmi făceam răni la dejte, dar îmi plăcea. Apoi am învățat prima piesă : The Cure – Lullaby. Dizel era mândru :)).

Și da…. faptul că eu cânt în ziua de azi la chitară bass se datorează lui. Dacă nu era el, nu aflam niciodată cât de fain poate să fie bassul.

Pe spatele chitării scria în rusă, nu mai țin minte exact ce și cum. I-am pus numele : Ceaușescu. Am cântat pe Ceaușescu cam un an de zile până când l-am vândut(mare greșeală) și l-am cumpărat pe Vladimir. Dacă aș găsi cumpărătorul lui Ceaușescu, mai mult ca sigur i-aș zice si zică un preț să mi-l cumpăr înapoi.

În fine. Vladimir era o Hora Venus, de la Reghin, de la mama ei. Chitarele alea pentru export – era deci într-o stare foarte bună.

Ăsta era Vladimir.

Cu Vladimir am cântat mult și bine. Am ținut concerte, am luat masa pe ea etc. etc. Țin minte că făceam repetiții la liceul de construcții într-o sală penală cu mult ecou(fostul sediu Onestin) și la un moment dat am pus chitara pe o masă. Cum am trecut pe acolo, am agățat cablul și am tras chitara după mine. Am auzit în spatele meu un poc, zdrang și mi-au dat doua lacrimi. S-a bușit serios  pe o parte. Îmi venea să plâng nu alta.

Tot în același timp, am avut-o și pe Svetlana. Svetlana era o chitară Hora Venus din anii 70′, dar restaurată. Vopsea nouă, doze Dimarzio(x2), capul modificat ca la Ibanez și suna foarte foarte fain. Nu știu dacă am poze cu ea, stați să caut. Nu am poze, ci doar un cover ieșit prost și făcut în grabă. Îl las pe youtube că are multe vizualizări :)).

Tot în același timp, mai aveam o chitară Harley Benton, o panaramă pe care am poreclit-o Dimitr’. Nu a ținut prea mult și vândut-o. După asta am vândut tot, inclusiv pe Svetlana care mi-a fost foarte dragă. Au ajuns acolo unde nu trebuie. Cumpărătorul le-a demontat doar pentru simplul fapt să vadă ce este în ele. Băi, aur nu aveau, nici diamante.

Acum sunt cu Leonid de 3 ani, un Ibanez SRx 355NT în 5 sârme cu care îmi fac treaba destul de binișor. A sosit vremea să îl mărit și pe ăsta, dar o voi da atunci când voi găsi o ofertă destul de bună sau o țin și îmi mai cumpăr una în 4 sârme.

La final.

Ca și Mișu, care s-a apucat de tobe singur fără să aibă pe cineva în spate care să-i arate ce și cum, așa și eu. M-am apucat singur și mă simt mândru de asta. Nu că aș fi prea bun în ceea ce fac, dar doar zic așa.

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: