Bună ziua! Am venit cu Domnul!

Fază de ieri dimineață.

Dormeam ca un cărăbuș în patul meu de cleștar. Visam frumos, visam perfecțiunea în toată splendoarea ei. Dar tot frumos mi-a fost spulberat de sonerie. Ce dracu mă-sii?

Mă ridic din pat, rupt în patină, fără doză de cafea administrată – un fel de zombi, dar să zicem. Mă duc spre ușă, izbesc în drumul meu tocul ușii, trag după mine telefonul care era la încărcat și ies în hol. Soneria suna așa, într-un mod barbar. Ceva în genul : răspunde în morții mă-tii.

Descui ușa și deschid.

Trimișii lui D-zeu : Bună ziua! Am venit cu Domnul!

Eu(fac o față de ne snaju) : Bună ziua! Cu cine?

Trimișii lui D-zeu : Suntem din partea Bisericii Penticostale din Bacău și am venit să îl vestim pe domnul.

Am zis să le fac pe plac, să văd ce îmi vestesc ei.

Eu : Și ce trebuie să fac? Să plătesc ceva? Nu am bani.

Trimișii lui D-zeu : Păi dacă aveți câteva momente în care să putem sta de vorbă, să ne lăsați să-l vestim pe Domnul la d-stră în casă….

Eu : Păi hai, intrați.

Și intră. Repet, am vrut să le fac jocul, să văd unde ajung ei cu toată prosteala și ce vor ăștia de fapt.

Trimișii lui D-zeu : sunteți un om religios? Credeți în Dumnezeu?

Eu : Eu sunt o cauză pierdută. Mă tot zbat între ciocan și nicovală. Nu-mi găsesc locul, Dumnezeu nu mă mai iubește iar biserica mea nu mă ajută cu nimic. Dar totuși, nu vreți o cafea?

Trimișii lui D-zeu : Nu mulțumim.

Eu : Spuneți-mi mai multe despre ceea ce reprezentați.

Au făcut o față mare la mine, probabil nu se așteptau ca cineva să fie așa primitor. La câte picioare își primesc ăștia în fund de la cei ca mine, au rămas și ei așa, șocați probabil. S-au uitat unul la altul, doi fiind, și au continuat.

Trimișii lui D-zeu : Biserica noastră vă pune la dispoziție următoarele lucruri. Dar puteți să citiți și în broșurile noastre.

Și scoate unul din ei un pachet de broșuri din geantă. Multe băi, multe. Și îmi dă și mie 20-30 de bucăți, să le dau și la alții.

Eu : Și adresa unde să vă găsesc, tot în broșură este?

Ăștia și mai uimiți.

Trimișii lui D-zeu : Da, scrie acolo pe spate.

Eu : Vă mulțumesc frumos. Și credeți că pentru mine există o șansă să revin la adevăr?

Trimișii lui D-zeu : Dumnezeu este pentru toți. Mare este domnul și puterea Lui. Vă așteptăm la noi și veți vedea că toate lucrurile se vor schimba în bine. Adevărul este că noi știm adevărul și doar prin noi îl puteți atinge pe Dumnezeu.

Eu : Perfect! De când așteptam asta.

Trimișii lui D-zeu : Păi noi vom pleca acum și vă așteptăm sâmbătă la biserică. Nu uitați, mare e puterea Lui Dumnezeu.

În gândul meu : îmi dau seama, dacă a creat astfel de idioți, idioți ca voi.

Eu(zâmbind) : Bine.

Și i-am condus la ușă. Au plecat, au ieșit și s-au tot dus. La alte apartamente probabil, cu speranța că voi mai găsi unul ca mine. Am închis ușa, m-a bușit râsul, am citit una din broșuri(păcat că nu am cameră la telefon, că o puneam aici. Dar cu prima ocazie, am să-i fac o poză, să vedeți și voi ce tâmpenii.

Mă tot întreb de unde apar astfel de minunați🙂. Așa că tot ce ați învățat voi, creștini ortodocși sau eu creștin catolic, este exact pielea de pe….. Noi nu știm adevărul, ei îl știu, doar ei.

3 comments

  1. de ce spui ca esti o cauza pierduta ? Hmmm ..?

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: