Prima mea ieșire “romantică”

Eh, a sosit vremea să vă povestesc despre prima mea ieșire romantică. Am pus în ghilimele, că deh, așa era când eram eu mititel. Primaimages mea ieșire romantică și cum mi-am dat eu seama că majoritatea fetelor sunt pe interes.

Primul sărut, cu limbă și tot tacâmul, o să vi-l povestesc cu altă ocazie.

Aveam o vecină care stătea vis-a-vis de mine, pe care o chema Alexandra. Bine, lumea o alinta altfel, dar ne rezumăm doar la numele ei. Era frumusețea de pe stradă, ea și sora ei. Da, erau două. Ce-i drept, erau frumoase. Eu tot timpul am tins spre Alexandra, care era mai mare ca sora ei, Mihaela. Era mai dezghețată.

Era în vremurile alea când oracolul era la putere, dacă nu aveai oracol, trăiai degeaba. Dacă nu aveai o reputație bună în oracol, nu aveai nici o șansă să intri în gașcă sau să ai vreo prietenă. Eram copii, ce să mai. Ce-i drept, nu aveam treabă cu telefoanele, laptopurile, calculatoarele, rețele de socializare ș.a. Nu aveam nici o treabă cu toate astea. Eram doar noi, maidanul fără asfalt, lutul vecinului împrăștiat și tot așa.

Totul a început când în clasa a 3-a plecam de la școală. Cum ies pe poartă, Alexandra vine repede în spatele meu, mă pupă pe obraz și îmi dă un plic. Ei, vă imaginați voi ce era în plic :). Acum, la clasa a 3-a, avem vocabularul ăsta : hai fă să ne…. pupăm, că altceva nu avem ce face :))). Doar zic. Am luat plicul, inima îmi zburda. Eram cu fluturi în stomac. Fata pe care o iubeam așa intens, în sfârșit se uita la mine. De aici se putea termina lumea, se putea face război. Eu eram mulțumit. Alexandra mă pupase și pentru mine era o viața frumoasă.

Mă duc repede acasă, să deschid plicul. Îmi era frică să deschid plicul pe stradă, credeam că o să mă vadă vecinii și mă vor spune tatălui meu (în fine, eram și eu un copil). După ce am deschis plicul am rămas așa : pffff:X. Dacă îmi mai aduc bine aminte, scria undeva : Îmi place foarte mult de tine și vreau să fiu prietena ta, dar asta doar dacă vrei și tu. Hehe!!! Vă dați seama ce fericit eram eu :). Tot în plicul ăla, mai era și un lănțuc de tinichea cumpărat de la tarabă, dar ce, pentru mine atunci avea valoare. Era mai valoros ca orice de pe lumea asta, mai ales că-l primisesem de la fata de care îmi plăcea.

Au trecut zile, noi eram împreună. Ceilalți copii de pe stradă, erau invidioși că eu eram cu Alexandra. Unii nu vorbeau cu noi, că noi eram împreuna. Dar nu vă imaginați că stăteam bot în bot, ci făceam exact aceleași chestii. Ne jucam la fel, ne mai pupam din când în când  pe obraz și rar, dar rar de tot pe buze. Mare căcat :)).

După 2 săptămâni de relație frumoasă, flori și toate cele, flori furate din grădina lu’ bunica, că altele nu erau, am considerat că e cazul să o scot pe domnișoară la cofetărie. Da băi, nu ca la voi că scoateți fetele la shot de tequila și după poștă în baie. Nu mi-am cheltuit nici un ban de pachet toată săptămâna, ca să am să ies cu Alexandra.

Și am ieșit.

Am cumpărat prăjituri Doina și două Cico. Nici unul din noi nu scotea un cuvânt. Doar zâmbeam și mâncam din prăjitură. Totul bine și frumos. Am plecat acasă pe urmă, ne țineam de mână, mai ceva ca în filmele de dragoste. A doua zi însă, primesc un plic, tot de la Alexandra. Scrisoarea era desenată în verde și scria că îmi dă verde, că îi place de un alt băiat, unul nou care se mutase la noi pe stradă iar tac-su avea mașină.  Nu conta că tata avea Dacia, tac-su lu’ ăla avea Alfa Romeo. Cine dracu mai avea Alfa Romeo? Nimeni :)).

 Și așa am suferit eu pentru prima dată din dragoste. Ăsta a fost primul punct care mi-a dat de înțeles că fetele sunt pe interes.

Să nu râdeți, este doar o poveste amuzantă din frumoasa mea copilărie.

*Am ținut morțis să pun o poză cu eticheta de la celebrele CICO, sucuri infecte dar care ni se păreau foarte bune pe atunci.

4 comments

  1. Ce dragut. Fata a mers la tine. Iar acum ea umbla dupa barbati ori sa invatat minte si barbatii umbla dupa ea?

    1. eh, nu are rost sa explic ce este acuma:)

  2. Ce vremuri… Acum daca ai bani, sar ele direct la tine-n pula fara sa te-ntrebe cum te cheama…

  3. Iar daca n-ai bani, ramai cu Manuela…

Zi-mi ce ai pe suflet !

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: