Știu asta!
Ieri am primit un comentariu foarte frumos la una din poveștile mele nemuritoare, alea de le inventam eu acum ceva vreme, despre iubire, dragoste și toate cele. Alea cu Artyom, Kristina, Nadejhda etc. etc. Cel care mi-a dat comentariu, mi-a cerut să fiu sincer și să nu înjur(așa cum fac eu) și să răspund la ce mi-a zis el, deși el a dat commentariul sub protecția anonimatului – este normal, știu asta. Mi se pare și normal, pupător de funduri, cum am mai zis acum câteva zile, apoi pe anonimat să o dai urât. Nu contează, trecem.
Știu că astfel de povești pot fi scrise de oricine, absolut oricine – pardon, excludem cocalarii. Ceea ce nu s-a înțeles, deși unii au fost entuaziasmați de faptul că am scris așa ceva, este că nu am încercat să înventez apa caldă în toată splendoarea ei. Orice om are stările lui, așa că și eu, într-un moment de colaps sentimental, am scris anumite lucruri. Mulțumiți?
Nu mai aruncați cu roșii ca proștii, că rămâneți proști pe veci!
Amon 
mie mi-au placut :d
mă bucur!
Daca ar fi sa te iei dupa opinia tuturor prostilor n-ai mai face nimic niciodata. Stai linistit ca nu ai cum sa multumesti toti oamenii!
Strict legat de mine, imi plac foarte mult parerile negative pentru ca ma ajuta sa schimb unele lucruri. Dar daca tu esti increzator in tine si majoritatea oamenilor ti-au zis ca e frumos atunci nu baga in seama comentariile rautacioase.
Eu spun ca a fost interesant!