Un blog, o cafea şi un pachet de ţigări

M-am trezit în această dimineaţă cu un chef de chef să scriu pe blog. Dar nu aşa. Am deschis ochii şi mi-am zis că azi voi pune 7+ posturi pe blog iar încet încet, traficul revine la normalul indicelui de februarie în care am avut recordul absolut de când respiră acest blog. Mi-am făcut cafeaua, am pus nişte lapte în ea, mi-am cumpărat un pachet de ţigări şi am deschis laptopul.

De la punctul ăsta treaba nu mai e aşa fericită. Deabia când am făcut asta, mi-am dat seama subit că nu am idei. Practic nu am nicio idee, nu ştiu exact de unde să încep şi unde să mă opresc. Aş avea poate, dar sunt prea direct iar oamenii se supără. Dacă aş scrie ceva de scandal(pentru că până la urmă asta vrea cititorul), poate atunci lumea s-ar înghesui să bată la porţile ferecate andreiamon.ro. Sau poate că dacă aş scrie despre curvele din viaţa noastră, la fel, lumea ar fi în delir. Dar dacă aş scrie despre asta, lumea s-ar simţi prost. Ştiu să-mi bat joc de omul care merită, ştiu să-l fac cu ou şi cu oţet iar el să zâmbească iar apoi să conştientizeze.

Şi de ce totuşi am început să scriu acest post?

Păi uite din dorinţa de a mă apăra cu vârf şi indesat în faţa idioţilor care au crezut că-mi bat joc de ei prin posturile mele. De bătut da, mi-am bătut joc, dar n-am atacat pe nimeni în mod direct.

Nu m-am îmbogăţit din blog.

Să vă explic. Auzisem eu cândva de la nişte persoane că eu am bani de rup, iar toata bogăţia asta e din pricina blogului. Că eu fac bani pe spinarea cititorilor, iar cititorii sunt proşti că îmi generează bani. Automat după toată treaba asta unii din ei au plecat. Problema e strict a lor. Ce am câştigat eu din acest blog ca ban lichid? Nu cred că are rost să vă spun, insist să tac chiar. Apoi am descoperit marii afacerişti de pe bloguri. Ăştia cu titluri gen, faci bani de acasă, faci bani fără investiţie. Nu nene, nu faci bani din sisteme piramidale. Nu nene, nu faci bani din pay per click. Nu şi nu. Primeşti prea puţin, iar pentru 10 luni de clickuri primeşti maxim 200 euro(asta dacă îi mai primeşti şi nu se schimbă politica site-ului). Nu merită nici măcar să te sinchiseşti să deschizi paginile respective. Dacă totul ar fi atât de uşor, atunci de ce toată lume are loc de muncă? De ce lumea nu stă acasă pe canapea iar din când în când deschide laptopul, dă câteva click-uri şi-şi cumpără un bamveu?  Nu investeşti, nu câştigi că n-ai de unde. Probabil Arhi va rămâne ăl mai interesant blogger multă vreme. Iar dacă se va lăsa, atunci naiba ştie ce o să mai fie. Şi acum unii or să zică că mi-e ciudă că Arhi are trafic, că eu sunt un nimeni şi nu voi ajunge niciodată la statura lui. Dar n-a zis nimeni că vreau asta şi nici nu cred că aş fi pregătit pentru un astfel de flux de cititori. Că a citit sau nu măcar o dată un post pe acest blog e strict problema lui.

Apoi mi s-a stricat laptopul.

După ce mi s-a stricat laptopul, am început să alerg în stânga şi în dreapta să-mi rezolv problema cu laptopul. Nu s-a rezolvat nimic. După asta lumea a început să mă întrebe că de ce nu mai scriu, că de îi las cu ochii în soare. Pai caloriferul nu dispune de un display cu touch şi intrare ethernet. De asta! Iar dacă acest blog genera aşa mult profit îmi cumpăram bine mersi un laptop nou. Nu era atât de greu.

 Am fost la Mureş.

Am fost la Mureş să-mi fac toate investigaţiile după acel episod nefericit din februarie. Din fericire sunt bine.

N-am scris postul ăsta ca să mă plâng. Nu mă plâng. De cântat tot în cor la biserica catolică. Suntem un fel de reformanţi, naiba ştie. Bass-tobe-ritmuri de blues, nu e chiar ce ştiaţi voi. E bine cred.

Iar acum la final de post.

Nu tind să mă îmbogăţesc din acest blog. Nu mă vor interesa niciodată banii proveniţi din acest blog. Dacă vor exista oferte, voi răspunde. Dacă nu, nici eu nu voi căuta. Şi….. pentru nefericirea unora, blogul ăsta va continua. În august am să prelungesc hostul. Şi toate astea de ce? Am o plăcere ascunsă, aia de a-mi bate joc. Dacă îl văd pe Ion cu cizma în cap, trebuie să-l fac cumva cu ou şi cu oţet doar aşa ca să ştie lumea.

Doar zic!